Martie, luna descântecelor

Știați că, în lumea vrăjitoriei, martie este considerată luna descântecelor, în special a celor cu ață roșie și ață albă? Din ziarul basarabean „Unghiul”, care apare (unde altfel?) la Ungheni, aflăm repertoriul prestațiilor „celei mai puternice clarvăzătoare, Maria” (virgula în titlu am adăugat-o noi): „împreunează familii despărțite, întoarce iubitul/iubita, la orice distanță, pe poze, pe nume, îndepărtează dușmanii, vrăjmașii, invidioșii, nemărginirea (? – n.n.), blesteme, deochi, băutura fără măsură, farmece, dezlegarea cununiei și multe altele. Rezolvă infertilitatea, boli incurabile, pregătește talismane personale pentru a vă merge bine. Garanție 100%.” Dacă revenim dincoace de Prut și încercăm o repede ochire asupra stării industriei similare a iluziilor în spațiul mioritic, aflăm cam aceeași nemăsurată bogăție de puteri oculte, cu ceva nuanțări neesențiale. Astfel, în Basarabia nu pare a fi cunoscută „scoaterea mercurului”, curentă la noi, iar în România se iau măsuri de siguranță la cine știe ce acțiune punitivă a „Protecției consumatorului”: „Rezultatele serviciilor oferite diferă de la caz la caz” – precizează prudent tămăduitoarea Rodica, spre netă deosebire de tonicul sută la sută oferit de Maria din Ungheni. Altfel, aceeași lungă listă de minunății, de te miri că până acum nimeni nu s-a gândit să propună barem pentru Primăria Capitalei o astfel de persoană în stare că scoată apă din piatră seacă, să umple vistieria și, însănătoșind poporănii, să facă inutile costisitoarele spitale. Iar lista consilierilor recrutați din același mediu ar putea aduce rezultate și mai relevante: „maica Maria”, de pildă, vine cu precizări surprinzătoare: „Lucrez cu Duhul Sfânt pentru binele oamenilor chiar și telefonic” (miracol, câtă vreme nici U.E. încă n-are linie directă, am putea accede fără intermediari fonduri europene!). Pe Cristina din Botoșani a vindecat-o astfel (telefonic adică) de epilepsie. Greu de înțeles de ce Dumnezeul cel drept și atotputernic nu și-a îndreptat mila către biata Cristina decât la solicitarea expresă trimisă par pigeon și contra cost de „maica” Maria, „speranța tuturor celor ce au probleme și necazuri”. (Constat că nimeni nu observă cum din astfel de reclame tâmpe rezultă un nedorit și neavenit portret al Tatălui ceresc, care devine nepăsător la suferința umană, permeabil la pile și influențe. Nu poți să nu te gândești la miile de epileptici nedreptățiți, care, lipsiți de sprijinul Mariei pe lângă mai marii cerurilor, ar fi rămas să-și poarte suferința până la sfârșitul sfârșitului…) Dar „maica Maria” (apropo: portul ilegal de vestminte călugărești nu-i delict?) e-o biată copiliță pe lângă Rodica din Iași, „cea mai puternică vrăjitoare din sud-estul Europei, singura cu acest titlu („regină” – și l-a dat singură, n.n.) și prima vrăjitoare care a apărut pe toate posturile tv. ”Sora Sorina”, altă combatantă pe frontul magiei albe, anunță că „deschide gratuit crucea 24 de ore din 24”, astfel izbutind să elimine definitiv „blestemele pe soartă și bolile netratabile.” Există, de altfel, o anume specializare în practicarea vrăjitoriei: dacă „regina” Rodica rezolvă mai ales declinul financiar (salutar, e criză!), frica și decepțiile (inclusiv, de ce nu, decepțiile politice), „prințesa” Patricia s-a profilat în domeniul eradicării impotenței („toți cei care au apelat la mine n-au regretat!”), „maica Maria” operează în zona blestemelor pe soartă ș.a.m.d. Cu astfel de consilieri, Primăria Capitalei ar aduce grabnic cerul pe pământ! Sigur că toate aceste „promoții” stupide și absurde reprezintă o insultă la adresa veacului, a inteligenței nației, a instituției ortodoxiei și a culturii române. Dar clientelă există – de n-ar fi, escroacele ar da faliment cu tot așa-zisul lor acces direct la grațiile cerești. Poate unii sunt prea disperați și nu află nici o cale de ieșire din marasm, poate alții văd în flăcări violete calea de accedere către vornicii și avantaje lumești, poate sunt și din cei cu probleme de doxă, dar, repet, clienți există. Drept pentru care ANAF-ul, în 2010, observând că prin tainițele branșei curg râuri de aur, iar banii miros n-au, s-a gândit să impoziteze vrăjitoria și, implicit, naivitatea umană. Ăsta a și fost temeiul real al legii care. desigur, a căzut la vot în Senat: era inutilă câtă vreme în Codul Penal, art. 549, scrie negru pe alb că „Acela care, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust, face să treacă drept adevărate fapte mincinoase, sau prezintă ca mincinoase fapte adevărate, și prin aceasta cauzează daune materiale unei persoane, comite delictul de înșelăciune și se pedepsește cu închisoare corecțională de la 3 luni la 2 ani.” Înșelătoria vrăjitorească e-n floare – a văzut cineva o condamnare? Când? Unde?