Marțea e o zi cu ghinion?

Și tatăl dumneavoastră ținea marțea, spuneți, ca pe o zi nenorocoasă, iar dumneavoastră faceți la fel. Eu cred că atât dumneavoastră, cât și tatăl dumneavoastră ați păcătuit față de Sfântul Ioan Botezătorul socotind ziua lui drept zi nenorocoasă. Și totuși, „slava” voastră e chiar Sfântul Ioan. Sau nu știți, poate, că Biserica a închinat marțea acestui mare și minunat sfânt? Nu una singură, ci toate zilele de marți de peste an. Mai înainte de toate, însă, îngăduiți-mă să vă lămuresc pe scurt, cui este închinată fiecare zi a săptămânii. Biserica Ortodoxă, călăuzită de Duhul Sfânt, a închinat: lunile, Sfinților îngeri ai lui Dumnezeu, marțile, Sfântului Ioan Botezătorul, miercurile, Cinstitei Cruci a Domnului, joile, Sfinților apostoli ai lui Dumnezeu, vinerile, Cinstitei cruci a Domnului, sâmbetele tuturor sfinților mucenici pentru credință, duminicile, Învierii lui Hristos.
Potrivit cu aceste afierosiri sunt și citirile, cântările și rugăciunile pentru fiece zi din săptămână, pe care dumneavoastră, ca „bun ortodox” cum vă numiți, ar trebui să le citiți și să le știți. Și fiecare dintre aceste afierosiri ne slujesc drept chezășie a biruinței noastre în lupta și osteneala pentru mântuirea sufletului. Nebiruiții îngeri ai lui Dumnezeu, ca păzitori și însoțitori ai noștri, ne întăresc neîncetat ca să nu cădem cu duhul. Sfântul Ioan s-a biruit și pe sine, i-a biruit și pe ucigașii săi, a biruit și vremea. Cinstita cruce a Domnului este simbolul biruinței adevărului Dumnezeiesc asupra neadevărului și a dreptății Dumnezeiești asupra nedreptății. Sfinții apostoli ai lui Dumnezeu au biruit lumea. Toți sfinții mucenici pentru credință au biruit prin cinstita lor moarte toți chinuitorii și toate puterile iadului. Iar Hristos este Biruitorul de căpetenie al păcatului, iadului și morții. El reprezintă insuflarea și sinteza tuturor bunelor biruințe. Ca atare, duminica reprezintă, prin excelență, biruința biruințelor. Noi, creștinii, credem că puterile biruitoare ale luminii au stăpânire asupra zilelor, nicidecum vreo ursită astrologică de neînvins. Prin Hristos, omul este mai mare decât stelele și mai tare decât toate constelațiile.
Așadar, marțea, ziua marelui Proroc și Înainte-mergător al lui Hristos, nu are nimic rău în sine, afară de răul pe care oamenii îl aruncă asupra ei ‒ fiindcă zilele și vremurile sunt în stăpânirea lui Dumnezeu. Și Dumnezeu ne dă zilele ca pe niște file curate, luminate de mândrul soare, încât fiecare om lasă urma sufletului său pe fiecare dintre aceste file, de la naștere până la moarte, așa cum Mântuitorul a lăsat urma feței Sale pe marama Sfintei Veronica. Gândiți-vă câte imagini hâde și dezgustătoare ale noastre vor fi date în vileag înaintea Judecății lui Dumnezeu dacă nu ne vom pocăi și îndrepta la vreme! Iar dacă ne vom pocăi, Dumnezeu va albi toate zilele noastre murdare și va preface imaginile noastre hâde în chipuri strălucitoare de îngeri, după cuvântul prorocului: „de vor fi păcatele voastre ca porfira, ca zăpada le voi albi” (Isaia 1, 18).
Nu vă e limpede că nu zilele ne fac pe noi nenorocoși, ci noi facem nenorocoase zilele? Nu cade ghinionul zilei asupra oamenilor, ci ghinionul oamenilor păcătoși asupra zilelor lui Dumnezeu. Ca niște pete întunecate!
Și totuși, rămâne o taină înfricoșătoare în privința zilelor. S-a întâmplat ca cineva să dea foc casei vecinului într-o zi de vineri. Vinovatul a rămas nedescoperit. N-a trecut multă vreme, și copiii celui care pusese foc au dat foc la propria lui casă ‒ într-o zi de vineri. Este vinerea zi aducătoare de ghinion? Nu, ci păcatul aduce ghinion. Unul dintre împărații bizantini, luptător împotriva icoanelor, a aruncat icoanele din Sfânta Sofia de Nașterea Domnului, în anul următor a fost ucis de uneltitori la intrarea în Sfânta Sofia ‒ de Nașterea Domnului. Și atunci, este Nașterea Domnului zi aducătoare de ghinion? Nu, ci păcatul aduce ghinion. Cine vede în cele povestite o fatalitate oarbă a zilei, acela ghicește; iar cine descifrează aceste întâmplări ca pe niște avertismente sau semnale ale Celui Atotvăzător, acela descifrează cu înțelegere.
De obicei, oamenii se tem de ziua în care s-a săvârșit o fărădelege. Această cumplită frică o toarnă în ei, însă, tot Cel Atotvăzător, nu ziua în sine. În orice caz, toate zilele lui Dumnezeu sunt curate și nevinovate.
Pace ție și bucurie de la Domnul!
(Episcop Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi-scrisori misionare, traducere Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, București, 2002, pp. 110-111, Sursa: Doxologia.ro)