MÂRLANUL, ÎN DELTĂ

Îmblăciu: „unealtă agricolă rudimentară, formată dintr-un băț de lemn articulat prin curele, cu o coadă lungă, folosit la baterea grânelor.” Așa scrie la DEX. Mai există o utilizare a îmblăciului: la pescuit știucă. 2006 a fost (și încă mai este) anul știucii. În Deltă, mușcă abitir pe toate canalele, lacurile, japșele. Vestea s-a răspândit imediat și Delta-i inundată cu indivizi care îmblăcesc. Din zori până-n noapte, dau mecanic din bățul lansetei și pocnesc apa cu „lingurițele” argintii ori cu twister-ele molatice și perfide. Naivă și hrăpăreață, știuca țâșnește din brădișul de la fund și înhață păcăleala înzestrată cu ancore mai colțate chiar decât dinții ei de essox lucius. Instantaneu, fiara cu picățele gălbui se preschimbă din vânător, în vânat. Și asta-i toată filosofia pescuitului la știucă: dai în neștire din umăr-cot-poignet, fără să te-nduri a spune „ajunge”, fiindcă -mai știi? – tocmai din cotlonul acela te așteaptă știuca elefant. La o repede ochire, Delta pare neschimbată: nuferi, pelicani, lișițe, stuf, lipoveni, măgăruși pe dig, copleșiți de samare, țânțari, apusuri formidabile, răsărituri și mai și. Noutăți: încet-încet, dispare din peisaj cătrănita lotcă cu vâsle. Tot pescarul și-a cumpărat motoraș și barcă din fibre de sticlă. Nu prea mai văd șanse să se ivească, din această lume a apelor (motorizată) Patzaichini performanți! (Apropo: și casa familiei Patzaichin, de la Mila 23, s-a modernizat, fiind acum dotată cu ditamai gardul vopsit într-un ireal roz-fesăliu…) La fel de implacabil dispare din universul Deltei liniștea. Sâmbăta și duminica trecută, la fosta cherhana de pe Dunărea Veche, devenită crâșmă-pensiune (sau invers) „turiștii” au răcnit cântece de petrecere până-n crucea nopții – mai ales ăla cu „trăsioara” dusă-n deal la Mărioara. Cu mic cu mare, lipovenii s-au dotat electronic și din buzunarele tivite cu solzi uscați răsar mobile la care s-a programat, drept sunet de apel, un cânticel al fetei lui Pavel Stratan (vine Ghiță la portiță.) Cu adâncă jale, consemnez dispariția cea mai amarnică și mai întristătoare – aceea a bunei cuviințe. Îi ia locul bădărănia, mârlănia, grobianismul. Răsărite precum ciupercile, pensiunile practică prețuri de-ți sare căciula, dar și oferă servicii pe măsură. Băieții de bani gata au de unde, așa că nu-și mai duc gagicile la film, ca pe vremea noastră, ci în Deltă, devenită cea mai mișto destinație de bon-ton. Tot soiul de ambarcațiuni cu pipițe brăzdează clipă de clipă apa și-n mugetul zecilor și sutelor de cai putere, junii turiști de week-end zboară cu 80 la oră, zăpăcind peștii, alungând cormoranii și plesnind malurile cu valuri ce n-au răgaz să se stingă, că le-ajung altele din urmă. În siajul bărcilor cu motor „de agrement” s-așterne covor de pet-uri, de doze, de ambalaje în țiplă, de sacoșe din plastic, și malurile canalelor poartă gulerul pestriț al „civilizației” nesimțirii. Rar, tot mai rar, zărești cortul împătimitului Deltei ascuns cuviincios, în tăcere, la umbra vreunei sălcii. Acum, sub zodia bădărăniei generalizate, mârlanul descinde din șalupă deja abțiguit, intră cu cizmele înglodate în pensiune, își șterge sculele de mâl cu prosoapele de la baie și, dacă izbutește să se scoale în zori, rage și tropăie fără să țină seama că trezește toată casa. Meciul cu Belarus l-am văzut în living-ul pensiunii. Băieții veseli (pare-se, de prin Brașov) au desfăcut imediat pungile cu semințe de dovleac și-a început o trosneală și-o ronțăială de abia-abia se mai deslușea vocea comentatorului. Chipurile, încercau să adune resturile pe șervețele, dar, în euforia golului doi, rămășițele și-au luat zborul și parchetul sufrageriei s-a acoperit de coji, chiștoace, firimituri și alte alea. Călcate, după aceea, cu talpa cizmei. Identifici mârlanul după cât bagaj descarcă la ponton; pentru două zile, cară un munte de rucsacuri și (mai ales!) de navete și baxuri de bere. Dac-ar putea, și-ar aduce de acasă și cada cu hidromasaj! Imediat, aranjează pe masă expoziția de whisky-uri, scoasă la vedere cu ostentație și cu lăudăroșenie de neam prost, să se știe că dumnealor nu-s oarecine. Mă tem că și Delta Dunării a intrat în epoca de aur a mârlâniei!