Marius Christian Drăjan, autor cunoscut cu pseudonimul literar Marius Ianuș, „poetul numărul unu al generației sale”, cum scria un critic și eseist contemporan, un Capricorn născut în ajun de Crăciun în urmă cu 36 de ani și, așa cum spune la zodie, orientat spre succes, a scos recent de sub tipar o carte în care adună o serie de texte pe care le-a publicat în câteva gazete (între care și „Monitorul de Suceava”) și pe blogul său personal.
„Îmi reneg toate scrierile pe care le-am publicat până astăzi…”
Marius Ianuș, ca să uzăm de pseudonimul sub care a inițiat și a condus câteva cenacluri literare, a scris la gazete și a publicat câteva cărți (volume renegate, dar și recunoscute cum este volumul de versuri „Refuz fularul alb”), autorul considerat ca fiind „poate cel mai cunoscut poet român lansat după 1989”, care „a creat modă cu versurile sale anarhiste, șocante, nihiliste…”, „a fost imitat și adulat”, ne propune acum cartea intitulată „O noapte și o dimineață”, care se deschide abrupt cu un manifest în care semnatarul declară că nu mai vrea să facă „jocurile satanei”.
„Îmi reneg toate scrierile pe care le-am publicat până astăzi – spune el – cu excepția celor apărute în 2011. Îmi cer iertare tuturor celor cărora versurile publicate de mine până acum le-au fost prilej de sminteală și aș vrea să iau păcatele la care i-au împins vorbele mele scrise și spuse de alți oameni asupra mea”.
„Îi avertizez – continuă el – pe toți cei care m-au citit și pe toți cei care au trecut prin cenaclurile mele că, în afară de sinceritate, i-am împins numai la drăcovenii. Îi avertizez că există Iad, iar ei sunt pe calea pierzaniei. Îi chem pe toți pe drumul către Iisus Hristos, să înfrunte prigoana satanei și să-și salveze sufletele”.
„Artiștii, și între ei scriitorii ocupă primele rânduri, sunt niște iude răsfățate”
Pelerin în căutarea înțelepciunii mântuitoare, Marius Ianuș (între altele fost redactor la „Playboy”, dar întors acum spre credință întru sorbirea învățăturii marilor duhovnici) scrie despre milostenie și jertfă, despre „Ce vor securiștii de la părintele Savatie”, despre „Trezirea din beția păcatului” și despre „Cum s-a strecurat mândria naționalistă în biserică”. Ne mai spune Marius Ianuș că „artiștii, și între ei scriitorii ocupă primele rânduri, sunt niște iude răsfățate”. Renegându-și scrierile autorul își contestă și breasla: „Uniunea Scriitorilor e o adunare de bărbați în majoritate alcoolici și afemeiați și femei care, sub influența acestora, au ajuns mai toate «ușoare»”.
„Scriitorii care nu l-au îmbrățișat pe Domnul nostru Iisus Hristos cu tot sufletul și nu l-au primit în inimile lor – spune Marius Ianuș – au rămas de la începutul până la sfârșitul scrierilor lor niște stricători de minte”.
„Prin cuvintele noastre se poate lucra mântuirea sufletelor celor care ne citesc”
Dacă e așa cum spunea cineva că „omul nu evoluează, ci se dumirește”, Marius Ianuș, care mărturisește că de când s-a întors spre Dumnezeu i se întâmplă „lucruri miraculoase”, pare pe deplin dumirit. Într-o „Scrisoare către confrații mei scriitori” le adresează câteva îndemnuri:
„Dragii mei scriitori, eu știu că mulți dintre voi caută în fapt Adevărul. Lăsați-mă să vă spun câteva lucruri, ca unul care simte că a ajuns pe drumul cel bun în căutarea acestuia…Ne-am ales o meserie foarte periculoasă. În termeni umani, noi nu putem fi judecați, poate mântuiți, decât la a doua judecată, cea de obște, când se vor lămuri toate relele și bunele pe care le-au lucrat cuvintele noastre în mințile altora….Tocmai pentru că avem influență asupra altor oameni satana caută să lucreze prin noi…Dragi scriitori, să ne ferim să mai scriem cuvinte doar de dragul de a-i impresiona pe cititori sau pentru a fi la «modă»…Să ne ferim și de a scoate la lumină toată mizeria sufletească, fără a ne gândi la impactul pe care îl poate avea asupra cititorului…Prin cuvintele noastre se poate lucra mântuirea sufletelor celor care ne citesc. Ar trebui să ne folosim înzestrările în direcția aceasta”.
