MĂRIȚEI. Istoria atestată a satului Măriței, întotdeauna legată de cea a Dărmăneștilor, sat menționat, pentru prima dată, în 7 ianuarie 1403, când a fost dăruit Episcopiei Sucevei, până atunci făcând parte din „ocina dreaptă” a voievodului Alexandru cel Bun, cel care adusese la Suceava, încă din 29 iunie 1402, moaștele Sfântului Ioan cel Nou. Sfântul fusese depus în biserica de mir a Moldovei, care ținea loc și de episcopie, iar satele „Hrețca pe Suceavă (Dărmănești) și Averăuți pe Suceavă (Verești)” însemnau ofranda pe care o aducea voievodul, „la soborul Sfântului Ioan Botezătorului”, noului patron spiritual al capitalei Moldovei.
Dar numele de Măriței, formulat ca atare într-un document de cancelarie domnească, se menționează abia din 6 aprilie 1634, când cătunul acestui sat, Hatna sau „jumătate de sat Măriței, partea de jos”, a fost cumpărată de Evloghie, pentru a doua oară episcop al Rădăuților, om hapsân, amestecat în fel de fel de afaceri oneroase și care avea să cumpere Hatna pentru înzestrarea surorii sale, Ana. Pe Ana o va moșteni Toader Murguleț, stăpânitorul unei obști sătești de neamuri străvechi, reprezentată, în 6 aprilie 1659, la o hotărnicire în Iacobești, de Ipatie Murguleț, Lupul Dubnim, Ionașco Pintescul și de frații Gligorie, Loghin și Simion Pintescul.
În 15 octombrie 1669, Toader Murguleț biv vel (fost mare) armaș lasă, prin testament, „a patra parte de sat Mărăței” Irinii Murguleț, iar o altă a patra parte, fraților Dumitrașco și Maria, copiii lui Andrei Murguleț, alt fiu al lui Toader.
În 15 iunie 1706, Vasile Candachia și Toader Dubniță vând partea lor de sat, „din vatra satului, din fănaț și din pădure, de la hotarul Călineștilor pănă la apa Sucevei”, clucerului Constantin Sbiera pentru 15 lei turcești.
În 1 decembrie 1711, Maria, fata Dochiei și nepoata Ancăi și a lui Andrei Murguleț, vinde „a patra parte, partea de jos a satului Mărățăi”, pentru 40 lei bătuți, aceluiași Constantin Sbiera, ajuns, între timp, logofăt.
În 1733, Constantin Sbiera dăruiește fetei sale, Ileana, văduva comisului Negoiță Ciudin, moșia sa din Mărățăi.
În 9 iunie 1745, Constantin Line vinde lui Dumitrașco Sbiara a opta parte din satul Mărățăi, parte primită de la Mihalachi Pilat, la schimb… valoric, „pentru o țigancă cu care mi-a fost dator”.
În 10 iulie 1751, Ilinca lui Nicolae Totoescul, popa Lupul Cocoșatul și Ștefan Totoescul dovedesc, la Divan, că le aparține a șasea parte din sat.
Dintre emigranții ardeleni, doar patru familii se stabilesc la Măriței, prima, în 1758, cea a plugarului din Budești Ion Ferța, care sosise împreună cu soția, apoi, în 1763, cea a plugarului George Ungurean, din Frișu, însoțit de soție, de un băiat și de o fată, apoi, din anul următor, 1764, și de familia fratelui său, Dumitru Ungurean (cu soția și un băiat) și cea a cumnatului, Timoftei Ureche, care sosise tot din Frișu, împreună cu soția, cinci feciori și trei fete, stabilindu-se pe moșia mazilului Hallban și a lui Ioniță Costin.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Mărățăi, în Ocolul Vicovilor, fără alte precizări, „29 – toată suma caselor”, însemnând o femeie săracă și 28 familii de birnici.
La venirea austriecilor în Bucovina (ocupația s-a încheiat în data de 1 octombrie 1774), satul Măriței avea 33 familii, dar satul crește, până în 1784, la 114 familii, datorită colonizării cu 81 familii de galițieni, pe care o va face noul proprietar, negustorul armean Ivan Capri.
În 30 noiembrie 1782, în fața Comisiei cezaro-crăiești de delimitare a proprietăților în Bucovina, de la Siret, s-au prezentat boierii moldoveni Gheorghi Ciudin și Constantin Cozmiță, care au declarat că stăpâneau partea jos a satului Măriței și a cincia parte din partea de sus, Ciudin ca moștenitor al mamei sale, Ileana lui Constantin Sbiera, iar Cozmiță, partea soției sale, fata lui Dumitrașco Sbiera.
În 27 martie 1783, în fața aceleiași Comisii s-a prezentat armeanul Ioan Kapri, ca intermediar, pentru a revendica pentru ruptașul Gavril Fedelișanul și socrul acestuia, popa Lupul zis Cocoșatul sau Belea, o treime din satul Măriței.
În 20 decembrie 1784, Gheorghe Ciudin, fiul lui Negoiță Ciudin și al Ilenei lui Constantin Sbiera, vinde lui Ivan Kapri o treime din satul Măriței, partea sa, pentru 2.550 lei.
Ivan Capri (Ioan Căprii, cum i se zice într-un alt document) cumpără Mărițeia, pe bucăți, începând din 22 august 1785, când achiziționează un sfert din satul Iacobești, pe care îl va alipi la Mărițeia, apoi în 8 decembrie 1786, când cumpără sfertul de sat al lui Gheorghe Ciudin, iar în 20 decembrie, ce mai rămăsese din proprietatea lui Ioniță Coșăteanul, celălalt ginere al popii Lupul „Cocoșatul-Belea”, și, pentru că dorea să-și exploateze eficient noua moșie, începe o masivă colonizare cu galițieni.
Din rândul acestor agricultori avea să se ridice, la 1848, deputatul-țăran Dolenciuc, ales, în 14 iunie 1848, deputat de Suceava în Parlamentul din Viena cu 59 voturi din 74.
Zestrea toponimică a satului Mărăței tezaurizează, începând cu anul 1761, numele unor obșteni (Casa lui Pistrugă, Crâșma lui Dobrenchi, Pârâul Neagul, Pârâul Danila, Lunca Meretzeika, Dubena, Hlinița, Zapuschi), care se adaugă unor toponime străvechi (Lunca, Pârâul Hatnei, Pârâul Racovăț, Pârâul Sorbu, Opcina, Dealul, Dumbrava, Grui, Livada, Săliște, Valea, Bursuci, Pădurea Pruncului, Pădurea Obștei, Ograda etc.
Biserica din Măriței a fost fundată în 1901 și sfințită în 1904, patron bisericesc fiind Bogdan de Prunkul, până atunci enoriașii fiind arondați bisericii din Hatna.
Școala din Măriței, cu 2 clase, a fost înființată în 1858[2].
La Măriței s-a născut, în 20 august 1913, pictorul Mircea Boșcoianu.
[1]ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 341
[2]SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1907 p. 155