Marioneta sovietică de la Frasin

– Mihail Boico a fost unul dintre oamenii care au implementat cu sârg ideile și principiile aduse de la Moscova, iar abuzurile sale au fost recompensate cu funcții de stat dintre cele mai înalte
Ultimii indivizi de pe lista Securității prezentați de „Academia Cațavencu” la litera B au dezvăluit un singur nume care are legătură cu Suceava. Este vorba de Mihail Boico, născut pe 26 martie 1912 în comuna Frasin, un individ care a urcat treptele ierarhice ale organelor represive ale statului comunist din România de după al doilea război mondial, ajungând într-o funcție deosebit de importantă. De origine evreiască, Mihail Boico și-a exprimat convingerile comuniste încă din 1931, pentru ca 5 ani mai târziu să meargă în Spania, unde a luptat ca voluntar de partea republicanilor. Înfrângerea acestora l-a făcut să plece pe meleagurile rusești, iar în perioada celui de al doilea război mondial a luptat în Armata Roșie. În mai 1945 a revenit în țară și a activat în „diviziile de panduri” create din foști prizonieri români căzuți în mâna sovieticilor. Avea gradul de maior și a participat activ la implementarea ideilor de la răsărit atât în armata, cât și în societatea românească a acelor vremuri. A activat în temuta Brigadă Mobilă a Direcțiunii Generale a Siguranței, viitoarea Securitate, iar pentru merite deosebite a fost avansat la gradul de locotenent-colonel. La sfârșitul anului 1947 a fost numit locțiitor politic al Comandamentului Trupelor de Grăniceri. A participat la mai multe ședințe la nivel înalt în care s-a decis modul de organizare a structurilor represive ale statului, totul după modelul sovietic. A urcat rapid treptele militare, fiind înaintat în 1949 la gradul de general-maior, iar în 1951 a primit ordinul sovietic „Steaua roșie”. Între 30 decembrie 1950 – 1 noiembrie 1952 a ocupat funcția de comandant al trupelor de grăniceri, iar apoi a căzut în dizgrație. A fost criticat în ședință chiar de fostul său șef, ministrul de Interne de atunci, fiind acuzat de pasivitate în munca de asigurare a securității granițelor. Trecut în rezervă, Mihail Boico și-a continuat activitatea ca director adjunct al Uzinelor 23 August, foste Malaxa. A murit în 1972, în același an soția și fiica sa emigrând în Occident.