În ziua acelei înfricoșate cunoștințe cu Dumnezeu va fi o vedere minunată: toate faptele fiecăruia, pe care le-a făcut întru ascuns, acum sunt date pe față și le vede nu numai cel ce le-a făcut, ci toți oamenii, dimpreună cu îngerii, văd deodată întreolaltă toate faptele lor și ale tuturora. Mai mult decât atâta: oamenii au să vadă și toate urmările faptelor lor, în urmașii și în înaintașii lor. Au să vadă pe Cuvântul lui Dumnezeu, pe care trebuiau să-L primească și să-L asculte, ca să nu pricinuiască osândă peste așa mulțime de oameni.
Cuvântul lui Dumnezeu îi va judeca pe ei după faptele lor. Vor vedea toate vorbele ce au spus cât au trăit în lume, și-și vor vedea și gândurile și cărțile ce au scris, dimpreună cu toate urmările lor peste oameni. Părinții își vor vedea faptele în copiii lor; toate se vor descoperi în ziua aceea.
Iată de ce o judecată dreaptă și veșnică nu se face decât chemându-se toți martorii, toți oamenii, din toate vremile, să-și vadă toate faptele și să-și cunoască toate urmările lor și pe dreptate să-și ia plata veșnică. Atunci mateloții lui Columb vor vedea turma de nebuni, pentru care au să dea seama, că le-au adus cu fapta lor germenele nebuniei. Luther se va vedea pricinuitorul puzderiei de secte, iar înșelații lui se vor apăra și ei de urgia judecății, zicând: „Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am profețit și cu numele Tău am scos demoni și în numele Tău multe minuni am făcut?” Dar capătă răspunsul: „Niciodată nu v-an cunoscut pe voi. Duceți-vă de la Mine, cei ce lucrați fărădelegea!” Și vor merge cu lucrătorii fărădelegii toți cei ce-au ascultat de ei. Și așa mai departe, fiecare va vedea și va culege roadele, nebănuit de mari, ale faptelor sale, fie bune, fie rele. Căci viața pământeană era vremea semănatului, iar viața viitoare, vremea secerișului.
(Pr. Arsenie BOCA – Cărarea Împărăției)
