Marile finale

Astăzi și mâine avem nițică treabă în fața televizoarelor, cea mai importantă dintre ele fiind cea care se desfășoară ultima și care e posibil să se încheie în ziua următoare, dacă se va ajunge la prelungiri. Desigur, e vorba despre finala Campionatului European care când a început, cu o lună în urmă, ne întrebam cum vom rezista la atât de mult fotbal. Iar acum, când mai e un singur meci, parcă ne-am fi dorit să mai țină o vreme. Așa cum era de așteptat, Franța și-a făcut treaba, ajungând până aici după un parcurs neconcludent, oscilând între excepționalul sfert de finală cu Islanda și jenanta prestație contra României. Semifinala n-a fost decât o confirmare a superiorității Franței ediția 2016 în fața unei campioane mondiale care trăiește mai mult din amintiri. Cât privește fotbalul în sine, Pep și-a finalizat opera, distrugând și fotbalul german, atât cât era. Spre norocul Angliei, acolo nu are ce distruge, fiindcă operațiunea s-a încheiat până să ajungă el acolo, dovada fiind chiar jocul Angliei la Euro. Surpriză este Portugalia, ai cărei jucători, exceptându-i pe Ronaldo și Pepe, sunt convins că nici ei nu credeau că vor ajunge în finală. Pe care, culmea, ar putea-o și câștiga, după modelul aplicat chiar pe ea de Grecia în 2004. Cheia cred că este reacția lui Griezman: dacă-și amintește că ăștia doi i-au luat trofeul Ligii Campionilor cu nici două luni în urmă, s-a terminat cu Franța, fiindcă nici Pogba, nici Payet nu pot face mare lucru fără el. Iar alți fotbaliști în afară de ăștia trei nu am prea observat în echipa Franței. Dacă în semifinală am ținut cu Franța, dați-mi voie ca în ultimul meci să fiu „portughez”, în ideea că cei doi jucători ai Real-ului merită și bonusul ăsta. Mai sunt finale. Cele de la Wimbledon. Serena nu cred că va avea probleme cu învingătoarea Simonei Halep, și nici Federer cu indiferent cine. Pentru el, problema o reprezintă semifinala (la ora când scriu mai sunt vreo 5 ceasuri până să înceapă) în care dă peste Raonici, singurul „măciucar” capabil și de niște finețuri deosebite. Dar dacă i-a ieșit chestia cu Cilici, nu văd de ce s-ar împiedica de ăstălalt. Dacă-mi ies toate trei finalele așa cum îmi doresc, cu siguranță că va fi cel mai bun weekend al meu din acest an. Hai Roger, hai Serena, hai Ronaldo!