Ziua Unirii se anunță pe afiș ca un nou prilej de a se umple la Iași marea cadă, unde președintele Traian Băsescu se va scălda în apele unei băi de mulțime, de care atâta de dependent s-a arătat de-a lungul curgerii nisipului prin clepsidrele mandatelor sale. Cu destul timp înainte și-a și pregătit piatra ponce ca să-și răzuiască tălpuțele groase ca șina de tren, precum și șamponul menit să-i înfoaie cât i-a mai rămas din freză. Și-a pregătit și lumânărele romantice, și uleiuri aromate, a desemnat și niște pedeliste locale, să-l frece temeinic cu buretele pe spate. Totul a fost aranjat la ultimul amănunt.
În ciuda preparativelor, socoteala se arată cam nașpa anul ăsta: având în vedere pârăiașele volburoase ale nemulțumirii populare, în mod sigur apa băii de mulțime nu va mai avea nici limpezimea necesară, și nici căldura cu care primul bărbat din stat se obișnuise. Dar, cu o sticlă de whisky la bord, pericolul contractării unei răceli dispare. Mai cu seamă când, la sprintena horă de final, te prinzi de mână cu depozitele de căldură, unele dotate cu slăninuțe confortabile ca niște cojocele, care poartă nume vechi românești, precum Lenuța, Roberta, Mioara, Anca și altele, mânate precum oițele de păstori încercați, pe nume Flutur și Little Boc.
Ca să fie tacâmul complet, se vor depune și niște coroane la mormântul masonului Cuza, cu toate că un mult mai mare succes popular ar avea președintele dacă și-ar depune niște coroane anticipate la propriul său loc de veci. Dar, mă rog, așa cere protocolul.
În concluzie, Ziua Unirii nu înseamnă altceva decât niște parale paradite de pomană, cu festivități care și-au pierdut valoarea, dar și cu show-urile de după, unde au fost angajați mari unioniști, precum Veta sau Geta Biriș, Horia Brenciu și Sofia Vicoveanca.
Se mai știe că nimeni din anturajul președintelui nu iese în pierdere. Nu m-ar mira ca, anul ăsta, costumele echipajului lui moș Ion Roată să fi fost procurate de la Irina Șroterița, una din apropiatele șmecherilor de la putere.
