Se poate spune că a fost o înfrângere planificată. Iar Mutu și Chivu n-au venit la națională ca să nu devoaleze sârbilor tactica lui Pițurcă. Strict pentru amicalul cu croații, m-aș feri să-l incriminez prea tare pe selecționer, căci la materia primă avută la dispoziție nu cred că i se putea pretinde mai mult de un egal. Numai că materia asta primă i se poate imputa și lui! Când l-am văzut pe Ovidiu Petre ce poziție statică de portar avea la golul doi, l-am și invocat pe Mureșan. Oricum, presimt că la închidere Pițurcă va miza pe Rădoi, iar Chivu i se va alătura lui Tamaș. Mi s-au părut cam exagerate laudele la adresa lui Costea. De la un băiat aflat în vecinătatea celor 24 de primăveri, cred că se poate pretinde ceva mai mult decât poate sugera expresia „la o adică, ne putem baza pe el”! Foarte relativ acest „la o adică”, poate să însemne și că ne vom baza pe el să ne câștige meciul cu Faroe. La vârsta sa putea fi as, el este încă un… juvete! Ca să închei cu ai noștri, mi s-a părut execrabil modul lui Marica de a se „bucura” la gol, înjurând golănește de morți, în condițiile în care purta pe braț o banderolă neagră… Nu degeaba umblă cu Pistol după el.
Strict fotbalistic, m-a bucurat revenirea lui Eduardo Da Silva după acea accidentare îngrozitoare de anul trecut. De-acum și Arsene Wenger poate conta pe el la echipa de club (abia peste o lună și jumătate, tunarii de la Arsenal vor putea alinia toate gurile de foc, cu Walcott, Fabregas și chiar Rosicki – un fotbalist care îl concurează trist la durata absenței pe Eduardo). Walcott și Fabregas ar fi trebuit să se găsească față în față la meciul Spania-Anglia, unul care ne-a arătat că singura echipă de dincoace de Atlantic ce se poate opune brațului de fier sud-american, Brazilia-Argentina, este campioana europeană en titre. Cât despre Franța-Argentina, doar atât: bravo Maradona!
