Un remarcabil compozitor, dirijor și profesor de muzică sucevean, bucureșteanul Marian Palade, surprinde cu o lucrare monografică inedită, „Biserici și preoți din Poiana Stampei” (ROF, Suceava 2019), excelent lucrată și prin documentare, și prin frumusețea frazării. Folosindu-se de numeroase „izvoare arhivistice”, unele reproduse și în facsimil, de reviste și gazete bucovinene vechi, precum și de „lucrări generale de specialitate”, Marian Palade, interesat, în primul rând, de viața spirituală a satelor muntenești în care își are rădăcinile soția sa, doamna Veturia, izbutește o exhaustivă recuperare de memorie a satelor care nu existau înainte de construirea Șoselei Franciscane, începută în 1783 („Marele împărat Iosif a fost acela care a pus să se construiască, în anul 1783, o șosea, care, pornind din satul Prundul Bârgăului, în comitatul Doboka, dă posibilitatea călătorului ce merge, din Transilvania, în Bucovina, să facă, într-o singură zi, un drum pentru care îi trebuiau, înainte, șase zile”), „la care au contribuit băștinașii, cu munca și cu cărăușia, fără de nici o despăgubire”, o șosea minunată, terminată în 1784, după cum precizează o știre din gazetele franțuzești, și numită, după numele celui care a inaugurat-o, „Șoseaua Franciscană”. Satele Poiana Stampei și, deci, și bisericile au apărut mult mai târziu, în 1920, de pildă, „Poiana Stampei, prima localitate din Bucovina, (era) formată numai dintr-o casă de poștă și dintr-o cazarmă mică”. Cunoscând bine istoria locurilor, Marian Palade include, în monografia sa, largi segmente de istorie a localității și bisericii din Dorna Candreni, în atenanța căreia va intra, mult mai târziu, și Poiana Stampei, și celelalte sate din componența comunei de mai târziu, formate prin concentrări pe răsfirări propice desfășurării unei vieți comunitare muntenești.
Cartea în sine a fost lucrată pe identități preoțești, multe din ele neștiute nici măcar de cei care au slujit, ulterior, la același altar, după principiul „omului care sfințește locul”, iar demersul acesta recuperator a fost condiționat de ani întregi, petrecuți în sălile de lectură ale arhivelor Direcției Județene a Arhivelor Naționale din Suceava și ale Arhivei parohiei Poiana Stampei sau a Fondului Documentar „Bucovina”, ca să nu mai vorbim de zecile de cărți care i-au trecut prin fața ochilor, începând cu „Monografia comunei Poiana Stampei”, de Paraschiva și Ioan Abutnăriței. Aici, în domeniul lucrărilor de specialitate, care vizează comunitatea sătească, pot fi întâlnite unele erori deja clasicizate, care țin de document scăpat din vedere, dar în esența temei de cercetare, pe care și-a propus-o Marian Palade, adică istoricul vieții religioase din Poiana Stampei, cu fundament în cea a Dornei Candreni, monografia strălucește prin atotcuprinzător și prin talentul narativ al autorului, care izbutește o lucrare științifică ireproșabilă, dar accesibilă, frumos scrisă și, tocmai de aceea, cu șansa de a plăcea oricărui cititor.
Și, astfel, Marian Palade se înscrie, cu depline îndreptățiri, în lista marilor autori bucovineni care s-au ocupat de istoria vieții spirituale a românilor din aceste străvechi ținuturi moldave, precum Dimitrie Dan; Simeon Florea Marian, Simeon Reli, Em. Grigorovitza etc.
Lansarea excelentei lucrări monografice „Biserici și preoți din Poiana Stampei”, de Marian Palade, vineri, 26 iulie 2019, începând cu ora 13, la Poiana Stampei.
(I. D.)
Rohrer, Joseph, Relatarea călătoriei prin Moldova și Bucovina, Academia Română, Călători străini despre Țările Române, Serie nouă, Vol. I (1801-1821), București 2004, pp. 155, 156
„Din Transilvania, 10 mai 1784. Șoseaua principală, începută, anul trecut, de la Bordo (Bârgău – n. n.), din acest principat, până la Dorna, în Bucovina, este aproape gata: 1.000 de muncitori și un regiment de valahi au lucrat zilnic” – cf. Gazette de France, 15 iunie 1784, p. 196
„Francisc I (Iosef, Karl, mai înainte, ca împărat al Germaniei, Francisc II), Împărat al Austriei, crai Ungariei, Boemiei, Galiției, Lodomeriei, Lombardo-Veneției &, Arhiduce de Austria &, a fost fiul Împăratului Leopold II și al soției sale, Maria Luiza (fiica Craiului Karol III de Hispania). S-a născut în 12 februarie 1768. După moartea părintelui său, la 1 martie 1792, a intrat în stăpânirea tuturor țărilor austriece, s-a încoronat, în 6 iunie 1792, Crai Ungariei, la 7 iunie, s-a ales Împărat Germaniei și la 14 iunie, s-a și încoronat. După ce (18 mai 1804) se înălțase Franța la rang de Împărăție, Francisc, prin proclamația din 7 decembrie 1804, s-a declarat Împărat al Austriei. După întrunirea confederației renane, a depus el coroana și ocârmuirea Împărăției germane, în 6 august 1806” – cf. Icoana lumei, Iași, 1841, pp. 49-51
Schmidl, Adolf, Călători, XIX, III, pp. 291, 292
