Jucătoarea rusă de tenis Maria Șarapova, calificată în turul doi al turneului de la Wimbledon, a declarat, într-un interviu acordat site-ului oficial al competiției, că a simțit întotdeauna că este rusoaică, fiind mândră de rădăcinile sale siberiene.
Jucătoarea, care a părăsit Rusia la șapte ani, alături de tatăl său, Yuri Șarapov, pentru a se muta la Brandenton, în Florida (SUA), unde a urmat cursurile Academiei de Tenis a lui Nick Bollettieri, spune că le mulțumește părinților pentru că și-au sacrificat viețile, pentru ca ea să facă ceea ce îi place.
Reporter: În trecut ai vorbit despre tenisul din Rusia, ai spus că nu există prea multe alternative. Ai vorbit și despre alte elemente, cum ar fi duritatea culturii, rolurile jucate de Kournikova, Elțin, despre Jocurile Olimpice…
M.Ș.: Da, Rusia este o țară foarte mare, cu o cultură incredibilă și foarte mulți sportivi au provenit din această țară, și nu neapărat numai din tenis. Cred că noi suntem norocoși, deoarece părinții noștri au avut grijă să ne ghideze. Ei ne-au încurajat cu adevărat și și-au sacrificat carierele pentru a ne aduce într-un punct în care să ne dorim să fim în carierele noastre. Cred că trebuie să le mulțumim pentru asta. Deoarece, atunci când ești mic, totul depinde de părinți, dacă aceștia știu să te încurajeze și să te îndrume corect. La început, am fost îndrumată mai mult spre sporturile olimpice, cum ar fi gimnastica sau gimnastica ritmică, însă acum tenisul este unul dintre cele mai căutate sporturi.
Reporter: Tatăl tău este un om incredibil. A venit în America, te-a îndrumat spre sport și te-a dus la lecții de tenis. Determinarea sa face parte din cultura rusă?
M.Ș.: Cred că niciodată nu a crezut că nu are prea multe. Cred că de acolo de unde venim noi, faptul că nu aveam bani nu însemna neapărat că suntem săraci. Trăiam ca o familie normală. Ar fi putut să aibă o slujbă normală și eu aș fi putut să merg la școală și ei ar fi făcut totul pentru ca eu să am ceea ce am nevoie. Dar, ei și-au sacrificat viețile, deoarece au văzut că sunt talentată și pentru că multe persoane le-au spus asta. Pentru tatăl meu a fost ceva distractiv, iar mama nu prea i-a acordat atenție. Ei au luat acea decizie, de a merge într-o țară în care tenisul însemna ceva, existau mult mai multe facilități. Chiar dacă a fost greu, cred că tatăl meu a știut că într-o zi va avea mai mult, chiar dacă era vorba doar despre un trofeu, o victorie sau un dolar în plus.
Reporter: După atât de mulți ani petrecuți la Los Angeles, în interiorul tău simți că ești rusoaică sau americancă?
M.Ș.: Am avut întotdeauna spiritul rusesc în mine. La un moment dat al carierei mele, am fost întrebată de ce nu mi-am schimbat cetățenia, după ce am plecat de atât de mulți ani din Rusia și am locuit în SUA. Unul dintre motive este adânc în sufletul meu. Știu unde m-am născut. Sunt chiar mândră de rădăcinile mele siberiene. În afara părinților mei, toate rudele mele locuiesc acolo. Este vorba despre cultura rusă. Vorbim rusește. Vorbesc cu bunicii mei constant. Îi telefonez. Vorbesc cu părinții mei în rusește, mănânc mâncare tradițională din Rusia. Am prieteni din Rusia, dar și din America. Cu toate astea, cu antrenorul meu vorbesc în engleză, este diferit.
Reporter: Ai declarat că acum, la revenirea după o accidentare, totul a căpătat altă semnificație. Cât de important este pentru tine să câștigi un alt turneu de Grand Slam?
M.Ș.: Bineînțeles că este important. Ar fi o realizare deosebită. Însă sunt fericită că pot face ceea ce îmi place. Nu mă gândesc mai departe. Eu știu ce sentimente deosebite trăiești atunci când ridici un trofeu deasupra capului, asta este ceea ce te motivează, însă nici nu trebuie să-ți pierzi nopțile gândindu-te la asta. Cred că trebuie să muncești, să ai răbdare și lucrurile se rezolvă de la sine.
