Un copil povestește scandalurile din casă, gelozia, bătăile, sinuciderea tatălui în care este implicată o jucărie, episoadele de beție ale mamei și vorbește despre iubirea lor, după care a tânjit și pe care, deseori, a simțit-o.
Un copil ajunge în sala de gimnastică și ridică ochii către norocosul șir de antrenori.
Bătaie, cafteală, atingere, „mângâiere”, pedeapsă, altoială, urecheală, câte sinonime avem noi, românii, și tot atâtea generații de fete și băieți care au suportat o educație cu palma.
Un copil povestește, în numele nostru, cum ne-am furat-o acasă, la școală, în ateliere, la rude și în internate. Un copil, carea trăit toate aceste lucruri, a ajuns, mai apoi, campioană mondială absolută și campioană olimpică.
Un copil care are puterea să vină și să-și apere antrenorii, scriind că Bellu și Bitang n-au avut nici o vină în cazul dopajului Andreei Răducan de la Sydney.
Cartea e necesară și insuportabilă. E cartea unui om care nu se victimizează. Își cunoaște valoarea, își amintește efortul.
Maria Olaru, care s-a născut la 4 iunie 1982, la Fălticeni, a început pregătirea la CSS Cetate – Deva, la 500 km de casă, la vârsta de numai 7 ani.
În 1998 a devenit campioană europeană cu echipa și a obținut locul II la sărituri (Sankt Petersburg); în același an s-a clasat a doua la individual compus la Goodwill Games (New York).
În 1999, la Tianjin, a obținut titlul de campioană mondială absolută la individual compus, locul I cu echipa și locul III la sărituri, iar în 2000, la Olimpiada de la Sydney, a obținut medalia de aur cu echipa și de bronz la individual compus.
Sursa: www.libris.ro