Mari mitropoliți: Varlaam, Dosoftei, Antim Ivireanul (I)

Secolul al XVII-lea a însemnat pentru Biserica românească din Moldova și Țara Românească o perioadă de deosebită înflorire culturală și spirituală. Acest lucru s-a datorat atât domnitorilor mari ctitori de locașuri sfinte și promotori de cultură, cât și unor mari personalități bisericești care au sprijinit cultura și spiritualitatea românească în special prin înlocuirea definitivă a limbii slavone cu limba română și prin aportul lor la apărarea Ortodoxiei. Dintre aceștia amintim pe mitropoliții Varlaam și Dosoftei ai Moldovei și Antim Ivireanul al Ungrovlahiei.
Mitropolitul Varlaam provenea dintr-o familie de răzeși cu numele Moțoc din ținutul Vrancei. Sub îndrumarea monahului Dositei a învățat grecește și slavonește la “Schitul lui Zosin” pe locul căruia a fost ridicată apoi mănăstirea Secu. Ajuns în curând egumen al acestei mănăstiri Varlaam s-a preocupat nu numai de problemele gospodărești ci și de cele cărturărești. A tradus în românește Scara, lucrare ascetică a Sfântului Ioan Scărarul. Pentru meritele sale cărturărești și viața morală a fost ridicat la rangul de arhimandrit și ales duhovnicul său de către domnitorul Miron Barnovschi (1626-1629). În anul 1628 conducea o solie la Moscova ca să cumpere icoane pentru ctitoriile domnești. A trecut pe la Kiev unde era egum la Lavra Peșterilor Petru Movilă. La Moscova a fost primit de țar și a comandat icoanele la doi zugravi ruși. Revenind în țară abia în decembrie 1629 s-a retras la mănăstirea Secu pentru că fusese detronat domnitorul Miron Barnovschi.
Pentru erudiția sa a fost ales mitropolit al Moldovei fiind hirotonit la 23 septembrie 1632. Deși la începutul păstoririi a fost tulburat de schimbările de domn, începînd cu anul 1634 și până la sfârșitul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653) a avut o păstorire liniștită și fructuoasă, Biserica ajungând la o mare strălucire culturală.
Cu sprijinul domnitorului și al mitropolitului Petru Movila al Kievului a înființat tipografia de la mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași, prima tipografie din Moldova. Aici au fost tipărite cărți românești și cu alt conținut decât cel de slujbă.
În anul 1643 a tipărit “Carte românească de învățătură la dumenecele preste an și la praznice Împărătești și la svanți mari” sau „Cazania” având 506 file ilustrate cu numeroase gravuri, frontispicii, vignete și ornamente finale. În prefață și în Cuvântul domnitorului Vasile Lupu se arată că lucrarea este adresată tuturor românilor și este un “dar limbii românești, carte pre limba românească, întâiu de lauda lui Dumnezeu, după aceia, de învățătură și de folos sufletelor pravoslavnici”.