Chiar că-i de necrezut! Încalc intimitățile unui destin tragic, dar trebuie să scriu: o nepoată ce locuiește în Toronto de mai bine de zece ani și are cetățenie dublă (română și canadiană) se află în ultima fază a unei grave afecțiuni oncologice. N-are decât 41 de ani și, după o suferință într-adevăr lungă, penibilă și profund nedreaptă, s-a hotărât, cu ultimele puteri, să-și revadă rubedeniile din Timișoara, cutezând efortul presupus de zborul până în România. A decompensat imediat și, internată la Spitalul de urgență din capitala Banatului, a fost cu greu repusă cât de cât pe picioare, fără să se poată interveni în nici un fel asupra fondului suferinței – metastazele. N-ar trebui să dau publicității astfel de amănunte – o fac doar pentru a arăta cât de diferit este înțeleasă grija față de om în adevăratele democrații ale lumii, prin comparație cu cvasi-indiferența boantă și fatalistă a românilor. Asigurările de sănătate canadiene au suportat toate costurile spitalizării de la Timișoara. Adevărata surpriză abia urmează: pentru a se asigura acestei condamnate fără speranțe asistența medicilor care au tratat-o până acum în Canada, i-au fost trimise de la Ottawa două bilete de avion clasa bussines (pentru bolnavă și soțul ei). De la Toronto, a sosit la Timișoara un paramedic canadian, cu aparatură de resuscitare și instalație de oxigen: o va însoți pe Steluța de-a lungul drumului peste ocean. Marți, la Frankfurt, s-au transbordat la bordul unui avion de linie canadian, unde era amenajată o cabină specială, cu pat pentru bolnavă… De-a dreptul emoționant! N-or fi file de poveste? Nu: e pură realitate. Adevărat, dintr-o altă lume.
D-ale presei: revista „Opinia studențească” (cu precizarea „Opinia veche”, probabil, prin contaminare cu „Dilema veche”) nr. 351 oferă junilor săi cititori (gazeta are 5000 de exemplare tiraj!) relatări de la pelerinajul ieșean la moaștele Sfintei Parascheva. Aflăm încă din pagina I-a, și apoi din cuprinsul revistei, unde semnează Livia Movilescu, că „slujba sfintei Liturghii este oficiată pe esplanada din fața Catedralei Mitropolitane de către P.F. părinte Patriarh Teoctist și I.P.S. Mitropolit Daniel.” Înseamnă că de asta s-o fi chemând „Opinia veche”, fiindcă publică informații de anțărț: Prea Fericitul Teoctist, pe care reporterița l-a văzut cădelnințând în fața Catedralei se preumblă de multișor prin grădinile cerești, Mitropolitul Daniel nu mai e Mitropolit… și soiul ăsta de gazetărie nu-i gazetărie. Tot d’ale presei, dar una și mai boacănă: veselii cârcotași trântesc zdravăn cu bâta-n baltă. Prea atenți la paiul din ochii altora, gafează pe cât de penibil, pe atât de impardonabil. Năstrușnicul Huidu îi atribuie lui Caragiale cunoscuta epigramă „Veronică, Veronică, eu credeam c-o ai mai mică…”, susținând că vizată ar fi fost… Veronica Micle. Dincolo de grobianismul obscen cu care se cotrobăie prin subsolurile istoriei literare, e de remarcat incultura enciclopedică a cârcotașului. Mai tot românul știe că-i epigrama lui Păstorel, dedicată Veronicăi Porumbacu. Elev Huidu, la colț, în genunchi, pe coji de nucă!
Cea mai citită revistă de limba română din Israel, „Minimum” (apare sub redacția lui Al. Mirodan) reproduce, în numărul pe octombrie, articolul nostru din „Monitorul de Suceava” în care polemizam cu Ion Coja pe tema Pogromului de la Iași.
