Miniona Tony Fremont, inteligentă și ciudată, cu talentul de a rosti cuvintele de-a-ndărătelea (de fapt ea este Ynot Tnomerf, o stângace care în copilărie a fost obligată să folosească mâna dreaptă, și de aici sentimentul ei că se află de cealaltă parte a oglinzii), predă la facultate istoria militară, un subiect masculin prin excelență și plin de agresivitate.
Charis este o hippy vegetariană cu un suflet pur, pasionată de cristale, cândva purtând numele de Karen, care a rămas un eu ascuns, rănit și plin de amărăciune.
Roz, bogată, șic și zgomotoasă, dar naivă și nesigură, are propria ei companie și conduce un Rolls.
Zenia, o femme fatale cu origini străine, charismatică, lacomă și manipulatoare
Aparent, cele trei nu au nimic în comun și totuși, ceva le leagă: Zenia, o femme fatale cu origini străine, charismatică, lacomă și manipulatoare, cu care au fost colege la universitate și care, în perioade diferite, a intrat în viața lor, aplicând asupra lor, rând pe rând, schemele ei malefice.
Le-a câștigat simpatia, le-a trădat încrederea și le-a exploatat slăbiciunile, iar rezultatul constant au fost pierderi financiare, distrugerea relațiilor cu bărbații din viața celor trei, pierderea încrederii de sine, sentimentul trădării.
Înainte de a le seduce bărbații, ea le-a sedus mental pe cele trei, adaptându-și poveștile trecutului și nevoilor emoționale ale fiecăreia, și mimând vulnerabilitatea.
Doar mai târziu și-a afirmat Zenia lipsa de empatie: „Asta nu e cea mai utilă parte a trupului”, declară ea la un moment dat, referindu-se la inimă.
Acum însă Zenia este moartă, făcută bucățele într-o explozie în Beirut, și cele trei prietene se simt în siguranță, simt că își pot vedea liniștite de viață. Sau cel puțin așa cred ele până în ziua când o Zenia încă seducătoare își face apariția în restaurantul unde își iau împreună prânzul.
Romanul lui Margaret Atwood este un basm contemporan, scris cu malițiozitate
Romanul lui Margaret Atwood este un basm contemporan, scris cu malițiozitate; o lectură captivantă, plină de vervă, inteligență și pătrundere, o deconstrucție a legăturilor care există între femei – iubire, gelozie, furie, dispreț, răzbunare, prietenie; o sondare a profunzimilor răului, făcută cu o notă de umor.
Cât despre personajul care dă titlul cărții, o aluzie feminizată la povestea fraților Grimm, ea este clasica „cealaltă femeie”, răspunsul la fanteziile bărbaților și temerile femeilor, malefică într-un fel misterios și atemporal, și totuși atât de maleabilă în multele ei fațete, încât devine aproape mitică. Margaret Atwood creează un monstru perfect credibil, căci fiecare dintre noi a cunoscut, cândva, o Zenia.
Sursa: www.libris.ro
