N-o fi câștigat Dinamo la Atena, dar niște dinamoviști tot au câștigat. Parcă erau expuși în galantar, așa au jucat Tamaș și Adrian Cristea! S-au gătit, s-au sulemenit, au bătut mărunt din gene, au folosit tot arsenalul de seducție de care erau capabili. Chiar dacă n-ar fi fost nimeni din afară să-i vadă, măcar i-au văzut oficialii de la Pao. Tot e ceva, nu se știe de unde sare iepurele. În felul ăsta scapă și ei, scăpăm și noi, nu ne mai chinuim reciproc. Și poate acolo unde vor ajunge se va găsi cineva să-i pună la muncă, în așa fel încât să înțeleagă că, dacă pentru ei în fiecare zi e duminică, pentru echipă la care vor presta în fiecare duminică e etapă!
Cel mai mult m-a impresionat nefericitul Țălnar, care înjura și se agita în van pe marginea terenului. Dacă lui Maradona i s-a spus butoiașul cosmic, lui ar trebui să i se spună butoiașul comic. Vă imaginați că odinioară porecla lui era Țânțarul?! Pe vremurile alea memoriale era ca Florentin Petre! Nu-mi vine în minte vreun antrenor de la noi sau de aiurea, cu carieră de fotbalist în spate, care să fi căpătat o asemenea alură de angajat la măcelărie. Nici chiar 1000 de abdomene pe zi ca nea Piți, că poate mai are omul și serviciu, „dar totuși”…
Spre deosebire de dumneavoastră, nu știu dacă și ceilalți români de dincoace s-au aliniat la o nouă constelație „zero goluri”, dar cert este că românilor de dincolo le priește Europa League. Lobonț a avut câteva intervenții de portar de elită în meciul experimental de la Sofia, scor 3-0 pentru romani (marcatori Cerci și Scardina!), iar Max Nicu, aflat deja cu un picior în Zweite Bundeliga, reușește centrarea la golul decisiv pentru primăvara europeană a Herthei.
Ca să nu ne ieșim din mână, mai avem de vizionat niște urne (chiar azi), de votat niște superlative (dacă n-ar fi vorba și de fotbal, și-ar merita titulatura!), iar peste o săptămână – liber la sarmale!
