MARELE SPION

Două cărți, însumând peste 400 de pagini, așază baterie de piuneze pe scaunul concordiei culturale sucevene. Au apărut la o editură din… Pașcani și le semnează un cărturar autentic, purtat de-ale vieții valuri când în Banat, când în Capitală, când în Bucovina: Leonard Gavriliu. Prima se intitulează „Jurnalul anului revoluționar 1989” și cea de a doua, apărută recent, „Aventuri pe Bega, Dâmbovița și la apa Sucevei” (dar și la Bahlui – am completa noi). Este vorba de un Jurnal început în 1961 și isprăvit în 1990 – mai bine de 4 decenii în care a fost consemnat totul, începând de la meniul cinei, continuând cu lecturile zilei, cu „visele kafkiene” și cu detalierea unor episoade erotice. Din punctul de vedere al evoluției concepțiilor literar-politice ale autorului, este jurnalul unei dumiriri: se pleacă de la reproșuri la adresa celor ce prea „puțin le pasă de socialism și comunism” (1961), spre a se ajunge la redactarea și difuzarea de manifeste împotriva regimului (1982) și la entuziasta salutare a „căderii sceleratului” (1989). Distingându-se, dacă nu mă înșel, și o anume disjuncție cu tâlc între comunism și ceaușism. Am suspectat totdeauna jurnalele publicate în timpul vieții autorului de contrafacere și post-poleire. Aici nu cred că-i cazul, fiindcă ar fi fost „tunse” anumite răbufniri de-a dreptul proletcultiste ale tinereții. Lăsate neatinse, fac și mai convingătoare evoluția unui cărturar autentic, drumul cunoașterii căruia este jalonat de lecturi pentru care poate fi invidiat totdeauna și acum (în afară de cărțile proprii, a publicat nu mai puțin de 59 volume traduse din franceză, germană, engleză și italiană – de citit, ce să mai vorbim!) De altfel, Gavriliu afirmă că „ficțiunea în jurnal este o crimă” și scrie nu pentru a-și diseca obsesiile, ci „pentru a salva ceva de la uitare.” Motiv pentru care amândouă cărțile sunt de-a dreptul incomode, majoritatea personajelor ce le populează trăiesc bine mersi și există riscul să-și descopere portretul modificat (fie în bine, fie în rău) față de percepția generală: Platon Pardău, Marcel Mureșeanu, Vicențiu Man, Ion Paranici, D. Ignea, Vasile Andru, Florin Bratu, V. Dospinescu, V. Ionescu, Ion Beldeanu, Al Rudeanu ș.m.a. De-a dreptul comică apare zbaterea pentru ocuparea postului de redactor șef adjunct (de ce nu și șef?) la o revistă suceveană pe cât de visată, pe atât de inexistentă… Noi pete de lumină clipocesc pe imaginile dispăruților Traian Chelariu, Mihail Iordache, Const. Ștefuriuc, Ioanid Romanescu, S. Baboi, I. Omescu, însoțite de neplăcute surprize de genul turnătoriilor la Securitate ale lui Lucian Valea, reproduse din dosarul obținut de la CNSAS. Prezent pretutindeni, „piticul atomic” S. Panaitiu… În ambele volume, erosul este la mare cinste, ceea ce n-are cum să ne mire în cazul unui exeget al lui Freud. Numai că eroinele cu pricina fiind, acum, femei la casa lor, lectura le-ar putea aduce, pe lângă șoapta gâdilitoarelor amintiri, niscaiva complicații familiale, bașca disconfortul detalierii publice a ședințelor de amor. Unii (Nina Cassian) nu se sfiesc să procedeze, în jurnalul tipărit, la fel, alții inventează nume de cod, în vreme ce un Mircea Eliade, care și-a ținut cu scrupulozitate jurnalul din liceu până-n ultima clipă, a evitat programatic orice referire la delicatul capitol… Gavriliu a lucrat la Universitatea suceveană până când „i s-a redus postul” (!), mai mult ca sigur ca urmare a manevrelor Securității, care i-a adus cea mai trăsnită, mai ilogică și mai tâmpită acuzație: Gavriliu ar fi pozat ilegal… prototipul mașinii „Dacia”, aflat în probe la Gura Humorului, după care a vândut fotografia în Franța!! Acum, marele spion Gavriliu-002 trăiește la Pașcani, unde editează o revistă literară (fără redactor șef adjunct). În aprilie, împlinește 80 de ani. Să-i urăm cele cuvenite. Merită.