Ioan 1:44-52„44Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei și a lui Petru. 45Filip a găsit pe Natanael și i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege și proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. 46Și i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino și vezi. 47Iisus a văzut pe Natanael venind către El și a zis despre el: Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleșug. 48Natanael I-a zis: De unde mă cunoști? A răspuns Iisus și i-a zis: Mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin. 49Răspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești regele lui Israel. 50Răspuns-a Iisus și i-a zis: Pentru că ți-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. 51Și i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veți vedea cerul deschizându-se și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul Omului”.
Iubiți credincioși, prima duminică a Postului a fost ieri, numită de astfel și Duminica Ortodoxiei. Am petrecut o săptămână de post, săptămâna curățeniei. Sufletul nostru s-a simțit ușor și trupul nostru s-a ușurat și mai mult.
Sfânta Evanghelie ne vorbește despre Hristos al nostru – despre care de altfel? – Care a hotărât, în timp ce se găsea în Iordania, în pustiul Iordanului, acolo unde a fost botezat, să meargă în Galileea. Și l-a găsit pe Filip, pe care l-a făcut mai apoi apostolul Său, și i-a spus să Îl urmeze. Acela l-a urmat. Prezența lui Iisus Hristos i-a creat în adâncimea sufletului și a inimii sale, precum spun Părinții [bisericești], centrul iubirii, centrul prieteniei.
Hristos este marele și singurul prieten al nostru. Și cine are un asemenea prieten, are o „ajutor puternică și un medicament al vieții și o comoară”, precum spune Vechiul Testament. De altfel, Însuși Hristos i-a numit pe ucenicii Săi drept prietenii Lui. „Voi sunteți prietenii mei”, le-a spus în anumite feluri și le-a arătat-o prin iubire, ajutor, prezența și afecțiunea Sa. Singurul nostru prieten este Hristos. Singura noastră iubire. Și după El avem prieteni pe prietenii lui Iisus Hristos, pe oamenii care L-au iubit, care au crezut în El și L-au avut în apropierea lor.
Așa l-a avut prieten Apostolul Filip pe Natanael. Amândoi erau „un suflet în două trupuri”, precum ar spune o vorbă înțeleaptă. Și împreună au căutat, înăuntrul sfintelor Scrieri și în semnele timpului, pe Mesia cel ce va veni. Și acum când unul L-a găsit, merge și la celălalt ca să-L facă cunoscut, să-l informeze. De altfel, „prietenii au toate în comun”. L-a găsit deci sub un smochin, unde se ruga și acesta lui Mesia ce va veni. Și i-a spus: „Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege și proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret”. Și celălalt s-a întrebat și s-a mirat: „Dar Scriptura spune: Din Betleem și din Iudeia… Cum Acesta este din Nazaret? Și poate din Nazaret – cu nedumerire o spune – să fie ceva bun?”. Și Filip nu începe cu teoriile să-l amețească. Îi spune: „Vino și vezi”.
Aceasta este Ortodoxia noastră și aceasta este și iubirea lui Hristos. Chemăm pe oameni să vină la iubirea lui Hristos, să-L cunoască, să-L accepte, să devină prieteni cu Acesta. Și când cineva devine prieten cu Iisus, le are pe toate chiar dacă nu are nimic, precum erau și Ucenicii. Le are pe toate. Fiindcă îl are pe Acela care pe toate le creează.
Și Iisus a profețit despre Natanael. I-a spus cum este sufletul său, că este un israelit adevărat, o minte care vede pe Dumnezeu. Și acesta s-a mirat: „De unde mă știi?”. Domnul ne știe, ne cunoaște și când noi nu-L cunoaștem, fiindcă este „veșnicul prezent” și ne iubește mult. Și îi spune în continuare cele ce le-am mai spus. „Mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin”.
Și atunci acela s-a închinat marelui Prieten, lui Iisus Hristos. S-a predat [Lui]. Și a văzut în continuare [faptele] cele mari: minunile, Răstignirea, îngroparea și Învierea, întemeierea Bisericii și cele mai minunate fapte. Și a intrat în istoria omenirii, împreună cu alți Apostoli, propovăduind nouă pe Hristos cel Răstignit și Înviat.
Acesta este Domnul. Marele Prieten al nostru, eternul, singurul și [singura] noastră comoară. Și noi, prin harul Acestuia, devenim prieteni și între noi, reali și adevărați, dar și prieteni cu Acela. Aceasta să o cunoaștem; ne interesează și ne folosește.
[traducere din neo-greacă de Alexandru Prelipcean, după: Arhim. Ananias Koustenis, To kirigma tis Kiriakis, tom. A: Triodio-Pentakostario, Ekd. Akti, Leukosia, 2009, pp. 53-56, predica: „O megalos Filos mas kai oi filoi Tou”]
