Marele Licurici al celor doi

Vizita surpriză a lui Teodor Meleșcanu în Irak, înainte de instalarea sa oficială la Ministerul Apărării Naționale, a fost văzută ca o manevră menită a seduce un corp ofițeresc care, la un moment dat, trecuse de partea lui Traian Băsescu în bătălia acestuia cu premierul Călin Popescu Tăriceanu.
Declarațiile făcute marți, 10 aprilie 2007, de Călin Popescu Tăriceanu la instalarea în funcție a noului ministru al Apărării aruncă o lumină nouă asupra gestului surprinzător al lui Teodor Meleșcanu.
Fără a renunța la stabilirea unui calendar al retragerii noastre din Irak, Călin Popescu Tăriceanu a dat suficiente semnale pentru a putea vorbi de o schimbare radicală în poziția sa și a PNL față de prezența militarilor români în Irak.
Astfel, premierul a insistat în mod obsesiv pe continuarea misiunii noastre alături de SUA:
„Apartenența noastră la NATO este un pilon de bază al politici externe și de securitate a României. Militarii români care se află în teatrele de operații, și mă refer în special la cei aflați în Irak, își vor continua misiunile în care au fost deja implicați, potrivit calendarelor stabilite împreună cu aliații noștri. Vreau să subliniez însă, din nou, că nu avem în vedere o prelungire pe termen lung a acestor misiuni”.
Când PNL a anunțat campania de retragere din Irak, Traian Băsescu a contracarat invocând apartenența noastră la NATO.
Premierul și colegii săi liberali au răspuns argumentând – și pe bună dreptate – că militarii români nu sunt în Irak în cadrul sarcinilor decurgând din apartenența României la NATO.
Iată-l pe Călin Popescu Tăriceanu invocând în public argumentul lui Traian Băsescu.
Fără să clipească.
Așa cum îi stă bine unui politician.
Călin Popescu Tăriceanu, în cor cu noul ministru al Apărării, a declarat, de asemenea, că „nu poate fi vorba de o retragere intempestivă și care să nu fie pusă de acord cu aliații noștri”.
Și această formulare ne sună cunoscut.
Am mai auzit-o.
A spus-o Traian Băsescu în clipa când Călin Popescu Tăriceanu a deschis campania de retragere din Irak.
Zilele din urmă ne-au adus, așadar, o apropiere, dacă nu chiar o identificare a pozițiilor premierului și președintelui în chestiunea prezenței noastre în Irak.
Se prevede o împăcare a celor doi?
Nici vorbă.
Faptul, nițel surprinzător pentru naivi, își are o altă explicație:
Amândoi au același Licurici.
Mare!