Marele câștig

Aventura românească la Campionatul European de Fotbal, deși s-a prelungit peste cât ne-am fi așteptat acum vreun an, s-a terminat totuși mai devreme decât ne autoiluzionam zilele trecute, cam cu toții, că s-ar putea prelungi. Se poartă, în aceste zile, un fel de procese verbale, bilanțuri, ședințe de analiză, cu privire la prezența noastră la acest turneu final, unanimitatea (care parcă ne e o a doua natură, din vremurile când comuniștii câștigau alegerile cu 100% din voturi, lucru relativ lesne de realizat din moment ce erau singuri pe buletinul de vot!) evocatăpeste tot fiind cea referitoare la iubirea cu care reprezentativa noastră a fost susținută pe întregul parcurs. Sunt perfect de acord că acesta a fost cel mai mare câștig (după mine, singurul!) rezultat din această participare, fotbaliștii noștri fiind înconjurați cu multă dragoste și întâmpinați cu un entuziasm enorm oriunde își făceau simțită prezența: în aeroport, la gară, la hotel, la antrenamente și,desigur,pe stadioanele unde au jucat. Publicul românesc a fost o surpriză enormă pentru mine, deci și pentru restul omenirii, fiindcă puțină lume de pe planetă se aștepta la așa o revărsare de entuziasm într-o atmosferă în general extrem de civilizată. Fanii români au fost chiar un model pentru restul participanților, cao dovadă vie că ieșitul în lume civilizează. Cum ziceam, am plecat acasă mai curând decât ne doream, însă cred că și așa ne-am depășit condiția de outsideri. Bilanțul nu e deloc unul grozav: 4 meciuri jucate, 2 înfrângeri, 1 egal și o victorie. Cam puțin, nu? A fost un noroc enorm faptul că Ucraina ne-a desconsiderat, dublat și de faptul că acesta a fost primul nostru meci. Debutul cu o victorie ne-a susținut întreg parcursul ulterior, în care nu am mai arătat absolut nimic. Iar în meciul cu Olanda, am redevenit letargicii și indolenții de altădată: ce pretenții să mai ai când 3 jucători, rămași de 3 ori fațăîn față cu golul, și-au dat, fără excepție, cu stângu-n dreptu’!? Parcursul ăsta de excepție a însemnat din nou mult noroc. În perspectiva următoarelor campanii,însă, situația la Națională nu e cu nimic mai bună decât acum un an. Însă măcar publicul nu o va mai huidui capână acum, ceea ce e marele câștig, iar de aici și speranțele noastre mereu reînnoite. Hai,România!