N-am comentat până acum senzaționala întâmplare de la Federația Română de Fotbal. Asta, fiindcă s-a suprapus cu alte evenimente (meciul cu Argentina, trimiterea la pârnaie a lotului celor 8), dintre care cel cu condamnările, produs cu doar o zi înaintea alegerilor federale, s-ar putea să fi produs marea „schimbare la față” a votanților, puși în situația de a nu mai avea nici marele favorit printre opțiuni, nici marii aranjori la vedere (ba dimpotrivă, bine ascunși!) astfel încât fiorul rece care trebuie că i-a trecut pe toți a condus la rezultatul absolut imprevizibil. Foarte interesantă mi s-a părut tehnica replierii, etalată cu mare virtuozitate de mai toate spurcăciunile acolo de față, singurul căruia nu i-a ieșit mișcarea fiind încă liberul domn Kassai, pus pe fugă de noul președinte încă din timpul speech-ului de debut în funcție. Ăilalți însă – beton! De exemplu, domnul Chivorchian, artizan străvechi al combinațiilor de tot felul, pe traseul Bacău – Piatra Neamț – Timișoara, unul din stâlpii incontestabili ai cooperativei din perioada ei de apogeu, și care în turul II a simțit atât de bine direcția vântului încât i-a pompat junelui Burleanu toate voturile cu care fusese el însuși creditat în turul I încât s-a trezit brusc din adversar mare beneficiar al schimbării, devenind un fel de mână dreaptă a noului președinte. La fel de bine s-a repliat și încă liberul domn Sandu, care după ce a făcut tot miștoul de pe lume de junele Burleanu, la urmă tot a înhățat viagera (e drept, ușor diluată, ca șprițul de vară), ba a ajuns și să-i promită noului ales că o să-l introducă în „lumea bună” a fotbalului, recte în mafia UEFA / FIFA. Tot așa și finalistul Avram, deocamdată liber și el (dar protagonist al pârnăii cu puțin timp în urmă), care l-a felicitat „sincer” (!!) pe câștigător. Care câștigător, parcă prea e relaxat în viesparul ăsta. Mă gândesc, totuși, că atunci când o să scape la acte, va fi obligat să sesizeze Parchetul. Și astfel să ne scape alții, nu el (aparent, cel puțin) de molima Nașu’ – Corleone – Piți.