Mare-i grădina!

M-aș bucura dacă aș afla că ambasadorul USA la Chișinău, James Pettit, este (iertați duritatea termenului) un idiot și atât. Și m-aș întrista să aflu că absurditățile cu care a înțeles să tele-omagieze aniversarea independenței Republicii Moldova (27 august) reprezintă poziția oficială a „marelui Licurici”, nu doar rătăcirile unui diplomat inabil și abuziv. Credinciosul aliat al USA, România, a primit un adevărat șut în fund prin alinierea cinică a Ambasadei lui Pettit la poziția Moscovei, cea care încearcă nu de ieri, de azi, să readucă R.M. într-un putinian „lagăr socialist” renăscut. Ambasadorul, care are o lungă carieră în diplomație, nu și-o fi dat seama că aserțiunea „Moldova nu este România. Moldova își are propria sa istorie și propriile sale provocări, printre care și faptul că Moldova este o țară multi-etnică, cu oameni care vorbesc limbi diferite…” reprezintă un impardonabil amestec în treburile interne al altei țări și o gravă lezare a drepturilor cetățenilor de dincolo de Prut să-și aleagă singuri calea de urmat? Culmea-i că isprava lui Pettit nu-i o noutate. La noi nu s-a acordat nici o atenție declarației televizate a aceluiași personaj din19 ianuarie – într-o perioadă pre-electorală deci – când, după preambulul în care a declarat că „noi nu susținem nicio persoană, nu avem acest drept”, a continuat cu „Îl cunosc pe dl. Plahotniuc. Este un politician influent, de succes, și aș spune că-i unul foarte convingător”. A fost singurul nume de candidat pronunțat de ambasador (care… nu se amestecă, dar dacă tot a venit vorba…) și, evident, a echivalat cu susținere americană deschisă și clară a filo-rusului Plahotniuc. Și fiindcă am vorbit de filo-rusism: nu-i putem imputa lui Pettit un eventual filo-slavism exagerat (a absolvit, în Iowa, Facultatea de limba rusă), nutrit, poate, și din experiența lungilor misiuni la Kiev – adjunct al ambasadorului în perioada 2007-2010 – ori la Moscova – consul general între 2003-2007: este dreptul fiecăruia să-și orânduiască simpatiile și antipatiile cum dorește. Dar când vorbești în numele USA și arăți cu degetul imperativ un unic drum de urmat unui stat suveran, e-o încălcare brutală a statutului diplomatic: „Alăturarea României (…) ca o cale de a intra în U.E., sau pentru orice alt motiv nu e o alegere practică”. Culmea: „pentru orice alt motiv”! Chiar să nu existe niciun motiv pentru o apropiere a Basarabiei de România? „Argumentele” invocate în evocata alocuțiune a ambasadorului sunt pur și simplu ridicole. Ascultați: „Moldova are propria sa istorie” – păi și Bacăul, și Turtucaia și Alaska își au istorii proprii! Regretabilul discurs televizat îl contestă, în esență, și deputatul Vl. Cubreacov, care, după ce arată că s-au unit cu USA state fără nici o legătură cu istoria sau limba vorbită în America (Hawaii ș.a.), continuă cu o durută interogație exclamativă: „Nu există, așa cum ați sugerat Dvs., un Mihai Eminescu doar al Republicii Moldova”, un Enescu, un Dosoftei, un Varlaam, un Cantemir, un Hasdeu, un Al. I. Cuza, o regină Maria, un Grigore Vieru, un Eugen Doga „doar ai Republicii Moldova, separați de România, aliatul strategic al USA”. Iar USA nu-i un stat multinațional în care se vorbesc sumedenie de limbi? Ce argument e ăsta? Ca să nu mai amintim faptul că marele Pettit nu utilizează niciodată denumirea statală „Republica Moldova”, ci doar „Moldova”. „Istoria proprie” s-o fi referi la „Moldova Mare”, ștefaniană, până la Carpați? Multiculturalitate cât încape există și-n Federația Rusă – e argument sau contra-argument? Și liderul PLM, Mihai Ghimpu, se arată siderat de enormitățile discursului „aniversar”: „Declarațiile dlui ambasador lezează suveranitatea Republicii Moldova și dreptul cetățenilor ei de a-și alege singuri destinul”. Este mai mult decât discutabil cu cât „vin în contextul alegerilor prezidențiale din R.M. Nefericită încercare a unui ambasador să sugereze viitorilor candidați politici ce proiect identitar ar trebui să-și asume.” Un astfel de scandalos discurs s-ar cuveni urmat de solicitarea retragerii imediate a ambasadorului din post. Nu cred că președintele Timofti o va cuteza. Din nefericire, poziția lui Pettit are susținători în România. La o emisiune tv am ascultat cu uimire pledoaria în esență anti-unionistă a unei dne Popescu, „analist politic” (sper că n-are niscaiva atribuții la MAE București), care s-a străduit să demonstreze la modul ultra defetist că unirea ar fi nu numai imposibilă, ci și net păguboasă din toate punctele de vedere pentru România. Mare-i grădina!