Mare bal, mare. Chiar două

Dintre evenimentele fotbalistice aflate în derulare, două sunt cu adevărat importante măcar pentru continentele din care fac parte participantele, deși aici ar fi puțin de discutat, în sensul că turneul final al Cupei Asiei pe națiuni se desfășoară… în Australia! E vorba, desigur, de configurația geografică, din cauza căreia Australia n-ar putea organiza un turneu continental propriu, fiindcă ar însemna ca ea să joace finala cu ea însăși, iar la urmă să ocupe tot ea și locul 3 pe podium! Astfel încât Australia și „vecinii” (unii aflați chiar la mii de kilometri!) precum Fiji, Samoa sau Vanuatu sunt, fotbalistic vorbind, „asiatice”. Fenomenul nu e unic, ba și Europa are parte de o prezență în competițiile continentale care sfidează geografia pură: Israel, care de decenii este inclus în Europa în plan sportiv. Ei, acum că am lămurit-o pe asta, să ne focusăm pe competițiile despre care vorbeam. Așadar, în Cupa Asiei, echivalentul Campionatului European de la noi, s-a terminat deja faza grupelor. Turneul nefiind televizat, am urmărit câteva partide online. Printre ele, toate ale „noastre”, ale Arabiei Saudite adică, echipa lui Olăroiu. N-am văzut niciodată în Olăroiu vreo mare sculă de antrenor. E din aceeași specie cu Stoichiță, cu Rednic etc., băieți care știu cum să facă bani, și mai ales unde. Echipa n-a jucat nimic, deși a mai avut câte un puseu de fotbal. Mă așteptam să se califice, mai ales că Uzbekistanul chiar nu jucase nimic, iar arabilor le ajungea un egal. Au jucat… arăbește, adică în dorul lelii, ceea ce mă îngrijorează, în privința lui Sînmărtean și a celorlalți din Națională ajunși pe acolo, unde oricât de bun ai fi printre împiedicații ăia, automat te descalifici. Cealaltă competiție, abia începută de vreo 3 zile, este Cupa Africii pe națiuni. Uitați-vă: nu e meci în care să nu vezi cele mai halucinante întâmplări, de la goluri de vis până la ratări de coșmar. Și chiar și la un 0-0, burta de râs e garantată.