Într-una dintre vizitele mele la Părintele, mi-am amintit și i-am pomenit un fragment din cuvântarea Sfântului Ioan Gură de Aur despre rugăciune: „Așa cum rugăciunile făcute noaptea de Apostolii Pavel și Sila au deschis porțile temniței, tot așa și rugăciunea făcută noaptea de către creștini poate deschide porțile Cerurilor”. Bătrânul s-a bucurat mult când a auzit acestea.
‒ Foarte frumos, mi-a spus vesel. Unde ai găsit fragmentul? Să-l copiezi și să mi-l aduci și mie în întregime. Așa este, cum zice Sfântul Ioan Gură de Aur, așa se întâmplă la rugăciunile de noapte. Când te trezești noaptea, să nu te întorci pe partea cealaltă ca să adormi la loc, ci să te ridici, să îngenunchezi în fața lui Hristos răstignit și a sfinților Săi și să te rogi cu smerenie și cu iubire. O jumătate de oră, un sfert, zece minute, cinci, cât poți. Vei afla mare ajutor. Să te duci și la privegheri.
Părintele nu mi-a zis nimic despre el, dar, din ce am aflat de la un restrâns cerc de apropiați ai săi, chiar dacă nu citise acea Omilie a Sfântului Ioan Gură de Aur, o punea în practică în fiecare noapte. Ba mai mult, făcuse înțelegere cu mulți dintre fiii săi duhovnicești să se roage împreună, la anumite ore, în fiecare seară. Această comuniune în rugăciune dintre Părinte și fiii duhovnicești îi unea, în chip tainic, cu Hristos, și între ei, și le era de mare ajutor în viață.
(Părintele Porfirie, Antologie de sfaturi și îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, pp. 382-383, sursa: Doxologia.ro)





