Mardeiașii Europei

Pe vremea adolescenței mele circula o glumă conform căreia mardeiașii se împarte în două categorii: mardeiași-mardeiași și mardeiași-încasatori. După cele trei zile de coșmar sinonim cu eliminarea a trei din patru echipe românești angrenate în cupele europene, concluzia se desprinde la sine: suntem mardeiașii-încasatori ai Europei. Degeaba ne-am bucurat atunci când tragerile la sorți ne-au adus niște împiedicați de bulgari, niște boșorogi din Italia și pe neica nimeni din Cipru, că mai departe s-au dus ei, nu noi. De aici se mai desprinde o concluzie, anume că nemții, atunci când se miră că suntem înaintea lor în clasamentul pe națiuni al cupelor europene și ne înjură de dimineață până seara cerând un alt regulament de participare, au dreptate sută la sută. Ce naiba căutăm noi, veniți dintr-un campionat penal, unde și 16 echipe erau prea multe, într-o Europă care, atunci când nu ne vrea, știe ea de ce. Toate poveștile de doi bani înșirate de Nașu’, Corleone și toți ceilalți faliți ai lor cum că am avea un campionat performant și pe deplin onest se dezamorsează de la sine în momentul în care dăm piept, nu cu bogații Europei, ci cu sărăntocii de aceeași teapă cu noi, dacă nu și mai rău. Am sperat ca până și CFR Cluj să se califice, dar iată că nici Oțelul Galați nu a reușit să o facă, cât despre Dinamo renunțăm la comentarii. Așadar, de unde optimiștii vedeau cinci echipe deja calificate, iată că am ajuns în situația pe care nici cei mai pesimiști nu o prevedeau, anume ca trei din patru echipe să se trezească eliminate, singura care a reușit cu adevărat să ne bucure fiind Rapid București, căreia nu i se poate reproșa nimic, probabil numai pentru că încă nu a jucat. Dacă în ceea ce privește calificările ne-am lămurit, un semnal de alarmă în perspectiva viitoarelor ediții ar trebui să fie lipsa totală de eficacitate. Atunci când iei gol din orice poziție iar tu nu reușești să înscrii nici măcar o singura dată (vorbesc de cele două rezultate de 0-0 din Cupa UEFA), înseamnă că ceva realmente nu funcționează. Avem nevoie fie de alți antrenori, fie de jucători care înțeleg că fotbalul e pe goluri și în orice caz de banii care să îi producă sau cu care să poată fi cumpărați. M-am săturat să tot aud de viitoare superstaruri provenite de la echipe de Divizia C sau de rebuturi de prin alte țări deversate la noi. Ar fi vremea ca patronii de carton din fotbalul nostru, fie să-și vadă de hotelurile, holdele și holdingurile lor sau de sediile agențiilor Loto cumpărate pe nimic iar în locul lor să vină măcar un singur Abramovici. În concluzie, crapul nu mușcă, știuca și somnul nici atât, iar de plătici m-am săturat și să tot scot și să le văd la televizor pe post de fotbaliști. De pe mal de Dunăre, scârbit, vă salut.