Mardarie Popinciuc: „Pentru sfânta cruce, pentru țară”

Cartea „Pentru sfânta cruce, pentru țară”, al cărei autor este bucovineanul Mardarie Popinciuc, născut la Mihoveni, lângă Suceava, a fost publicată în prima ediție la Buenos Aires, în Argentina, în anul 1985.
Completată și retipărită într-o nouă ediție din inițiativa lui Constantin Savu, cu contribuția materială a lui Octavian Dîrja, cartea, care a apărut la Suceava în toamna acestui an, este mărturisirea scrisă a tinereții unui bucovinean care, atras de spiritul justițiar al Mișcării Legionare, a fost și a rămas unul dintre cei care nu s-a dezis de crezul acesteia, refugiindu-se în anii primului război mondial în Germania, după care s-a stabilit definitiv în Argentina, fără să-și mai vadă locurile natale vreodată.
„A avut puterea să-și rememoreze tinerețea”
Așa cum scrie lectorul univ. dr. Radu Florian Bruja în prefața ediției sucevene, Mardarie Popinciuc „a avut puterea să-și rememoreze tinerețea”, publicând un prim volum al acestei lucrări memorialistice la Buenos Aires. Un prin volum, pentru că așa este menționat de autor, dar fără a mai continua istorisirea pentru că Mardarie Popinciuc n-a mai reușit să publice tomul următor, care ne-ar fi oferit probabil povestea vieții sale de refugiat.
Înregimentat în Mișcarea Legionară și devenit, în anii ’30, unul din liderii Cercului Studențesc de la Cernăuți, Mardarie Popinciuc scrie pagini de istorie trăită, povestind evenimentele la care a participat în tinerețea sa exaltată, oferind cercetării istorice informații care pot contura o imagine mai clară asupra unei perioade care nu s-a limpezit încă pe deplin.
Declarat mort și înmormântat în cimitirul din Mihoveni, deși el trăia în Argentina
Arestat în timpul dictaturii carliste, eliberat și încorporat ca ofițer în armată la momentul în care nordul Bucovinei a fost ocupat de armata sovietică, prins în iureșul evenimentelor din timpul guvernării legionare și, ulterior, scos din țară de către germani, lui Mardarie Popinciuc i s-a înscenat de către familie (după instaurarea regimului comunist) decesul, fiind declarat mort și înmormântat în cimitirul din Mihoveni, deși el trăia în Argentina, în celălalt capăt al Pământului. Copilăria petrecută în sat, școala urmată la Suceava (Liceul „Ștefan cel Mare”) și studiile universitare făcute la Cernăuți, „primii pași în Legiune”, convulsiile unei epoci istorice și părăsirea țării, sunt povestite de autor până la momentul în care scrie „Aici începe refugiul, care mai durează și azi”. Refugiu care a durat însă până când a închis ochii pentru vecie.