Actorii Marcel Iureș și George Mihăiță, cei doi magnifici ai teatrului românesc, au fost aplaudați minute în șir de sucevenii prezenți la spectacolul de luni seară, de la Casa de Cultură a Sindicatelor Suceava, ”Pai…despre ce vorbim noi aici, domnule?”, o dramatizare după „Moromeții” de Marin Preda, concepută de Cătălin Ștefănescu și regizată de Alexandru Dabija. A fost o oră și un sfert de magie, de emoție, de tulburare, de surâs, de lacrimă, de gând, de trecut, de prezent…
Interpretarea fără cusur a celor doi mari actori care au reușit să umple Sala Mare a Casei de Cultură a făcut ca un spectacol să pară o clipă, pe care dacă nu ai trăit-o, nu ai simțit-o, înseamnă că nu ai fost pregătit să primești darul oferit de „magnifici”.
Într-un decor simplu, din care nu lipsește bucata de gard din ștacheți de lemn care desparte lumea reală a lui Ilie Moromete de lumea de dincolo, reprezentată de o ladă veche cu zestre, o ladă cu amintiri dureroase, două scaune din lemn „cât palma” cu trei picioare, o masă joasă și lungă, o tigaie cu mâncare de fasole, o sticlă cu țuică, o ceapă roșie, chiștoace strivite, două căni de mânerele cărora sunt legate batiste, ca la pomană, două personaje reprezentative, Ilie Moromete și Cocoșilă, poartă un dialog tulburător, care trezește în fiecare dintre noi sentimente contradictorii.
Pe drumul Moromeților…
Dacă în prima parte a piesei spectatorul asistă la o ciorovăială între Moromete și Cocoșilă, doi țărani care stau la taclale, în partea a doua a spectacolului intensitatea crește, iar evocările dramatice ale lui Moromete (confruntarea imaginară cu Nilă și Paraschiv) te fac să uiți de tine și să devii personaj colectiv într-o poveste veche, dar mereu actuală. Piesa are ritm, te captivează de la început și până la sfârșit, pentru că majoritatea cuvintelor sunt folosite cu sensul lor propriu și numai arareori capătă și un sens figurat, creând mister. Replicile actorilor asupra universului românesc legendar și actual, pauzele și diferențele de ritm, simțul comic și simțul tragic, talentul, geniul actorilor Marcel Iureș (Ilie Moromete) și George Mihăiță (Cocoșilă) provoacă hohote de râs, dar și emoții, lacrimi, amărăciune, deznădejde.
Cocoșilă este disperat de prostie și nu vrea să intre în această mocirlă, în timp ce Moromete simte resemnarea și se scufundă într-o lume care-i este indiferentă, fie că e bună, fie că e rea, este mereu la fel. Doar bucata de gard rămâne mister pentru Ilie Moromete, de fapt ce este dincolo de gard. Regizorul Alexandru Dabija a declarat că nu prea știe cum e să vorbești despre țărani într-o lume care are „casa la țară”. „Nu prea știu cum e să fii mare scriitor când «intri în manuale». Sau când breasla te tot propune la premiul Nobel. Mi-e frică de țărani și de dramaturgia contemporană. Pe de altă parte, am vrut dintotdeauna să văd o piesă cu țărani. Și, uite că am parte de ea. Mă bucur, ăsta e cuvântul. Mă bucur de piesa lui Cătălin Ștefănescu, de fabulosul roman al lui Preda, de actorii George și Marcel. Așa e la noi, ne bucurăm de toate prostiile”, a completat Alexandru Dabija.
