Marcator, pasator, portar

La Cupa UEFA merită să te uiți începând din semifinale. Desigur, dacă nu există alte motive suplimentare, cum ar fi un sfert Steaua-Rapid. Sau un meci Șahtior-Sevilla… De acolo a început totul. Până atunci, fosta și actuala deținătoare a trofeului mersese pe ideea minimului efort. Locul doi în faza grupelor, cu 7 puncte din 4 meciuri, apoi impunerea și menținerea unui ritm firesc de competiție unei echipe a Stelei abia ieșite oficial pe teren în 2007. Abia pe urmă andaluzii au dat întreaga măsură a valorii și capacității lor de efort, fizic și mental. Și nici atunci din primul meci! În tur au crezut că merge la fel, însă Șahtior i-a chinuit, i-a condus și a fost nevoie de bunăvoința arbitrului pentru a smulge un egal cu goluri care îi arunca în fața primului meci cu adevărat dur din actuala ediție. Ce a fost la Donețk știți cu toții… Cu golul înscris atunci, când se numărau descrescător secundele, portarul Palop a intrat în cartea de istorie a fotbalului european și nici n-o să mai iasă. Acum face parte din cel de-al doilea team care păstrează trofeul în două ediții consecutive, urmând altei echipe iberice, legendara Real Madrid. Iar Palop și-a pus sigiliul și în finala cu Espanol: mai întâi a fost coautor la primul gol printr-o repunere de manual, apoi și-a făcut din plin și datoria specifică postului său, recunoscându-se învins o singură dată la execuțiile de la 11 metri. Ca o paranteză, se verifică empiric observația pe care o făceam după Liverpool-Chelsea: portarii mai scunzi au câștig de cauză la loviturile de departajare! Palop are 184 cm, cu 7 mai puțin decât omologul din poarta lui Espanol. Încă una și trec la paragraful următor: Palop a fost îndepărtat de la Valencia fiindcă era socotit portar gafeur! Apropo de Valencia, uite că mi-am amintit un contraexemplu: Palop se afla în poarta Valenciei când aceasta a fost eliminată la 11 metri de Steaua, iar Hamutovski era mai înalt decât Palop! Atunci fiecare a apărat câte o dată, diferența fiind făcută de două șuturi peste transversală ale spaniolilor, asta în timp ce Rădoi și Lovin au reușit execuții cu bara!
La finala de miercuri am văzut două echipe care se cunoșteau perfect, s-au anihilat relativ bine una pe alta, golurile venind în urma unor reușite individuale de excepție. Mi-aș fi dorit să asist la un duel mai îndelungat între Maresca și De La Pena, doi jucători vizitați de talent. Dar vizita rămâne vizită! Din păcate, celor doi le-a lipsit ceva pentru a confirma pe deplin în campionatul italian (Maresca la Juventus, iar De La Pena la Lazio), poate testul suprem pentru valoarea intrinsecă a unui jucător. Nu degeaba se spune că cine se impune la italieni se poate impune oriunde. Maresca (iată, chiar un italian!) și De La Pena se alătură unei liste de jucători care au făcut carieră la alte echipe după ce au capotat în Il Calcio, în frunte cu Henry și Bergkamp. Se pare că, dintre jucătorii orientați către ofensivă, în cizmă fac față numai vârfurile din domeniu, nu degeaba laureați cu Balonul de Aur. Platini… Van Basten… se pregătește Kaka… și cu asta am dezvăluit și ce anume intuiesc pentru marea finală de săptămâna viitoare!