Marcă înregistrată

Mourinho se fericea că nu e vizitat de modestie, o însușire căreia nu-i vedea vreun avantaj. Poate are dreptate, în lumea de azi, dacă nu scoți pieptul la înaintare, ți se urcă alții pe umeri. Bineînțeles, există o graniță subțire, destul de greu de respectat, unde lipsa modestiei se transformă în laudă de sine. Asta deja se poate întoarce împotriva persoanei cu pricina. Și nu la Mourinho m-aș opri aici, ci la Mircea Lucescu. După calificarea lui Șahtior în primăvara Ligii Campionilor, de altfel foarte merituoasă, mai ales dacă ținem cont de episodul greu de depășit din deplasarea de la Arsenal, a declarat ceva de genul că numai Barcelona mai are un stil asemănător. Nu am văzut declarația respectivă la televizor, iar în felul de a transcrie al ziariștilor nu am încredere. În primul rând această afirmație nu e nouă, ea vine să întărească o alta asemănătoare din sezonul trecut. În al doilea rând, unei astfel de afirmații foarte ușor se poate denatura sensul. I-a fost repede prezentată lui Jenei, care l-a comparat cu Becali, fără prudența care ar fi fost de așteptat la vârsta sa. În ce a spus Lucescu pot fi nuanțe diverse, dar alăturarea competenței sale cu a lui Becali e jignitoare. Desigur, presarii de scandal abia așteptau o replică acidă a lui Lucescu, mai aveau subiect bun de pritocit. Dacă ar fi să-mi dau și eu cu părerea, nu că ar avea cine știe ce greutate, Șahtior nu poate avea posesie la nivelul Barcelonei decât cu un adversar din eșalonul doi european, și doar la nivel cifric. Cu brazilienii săi, poate eventual doar tinde spre acel tiqui-taca, o marcă înregistrată. Acest stil e total aparte, pur și simplu Barcelona confiscă mingea oricărei echipe, ba, mai mult, în orice situație! I-a înscris gol devreme lui Manchester în finala Ligii Campionilor de acum doi ani, după care a ascuns balonul. Anul următor, Interul i l-a cedat deliberat, Mourinho nu-și putea permite să alerge cu plasa ruptă după fluturi. Dar cel mai bine s-a văzut cu Realul… O echipă care are 2-0 cu un adversar de calibru, nu se mai cramponează de minge, o cedează (câteodată nici nu depinde de ea, i-o ia pur și simplu adversarul!) și, pe contraatac, poate număra până la 5 goluri! Nu e valabil și pentru Barcelona. În ciuda presingului furios, fiecare jucător catalan manevra fără să se piardă cu firea, scoțându-i din minți pe tăurașii madrileni. Iar ceea ce îi demoraliza și mai mult pe jucătorii lui Mourinho era faptul că nu se întrezărea vreun punct slab pe nicăieri! Toți jucătorii blaugrana plimbau mingea cu aceeași dezinvoltură. Procentul de posesie se păstra superior, dar maniera era formidabilă. E de urmărit dacă în acest sezon va reuși vreo echipă să întoarcă scorul în fața Barcelonei. Sezonul trecut a făcut-o numai Inter, la acel 3-1 de pe San Siro.