Maratonul cailor de rasă, la Horodnic de Sus

Localitatea suceveană Horodnic de Sus a devenit de câțiva ani de zile un punct de reper pe harta concursurilor ecvestre din România, datorită eforturilor depuse de iubitorii acestor animale nobile, uniți în cluburi ecvestre de renume, dar și a unui sport care începe să prindă tot mai mult teren – călăritul.
Tocmai de aceea, sâmbătă, terenul liber de lângă Hanul Voievozilor a fost cuprins de forfota pregătirilor pentru Finala Campionatului Național de Anduranță, competiție la care s-au înscris echipe din Miercurea Ciuc, Cluj, Bistrița, Satu Mare și Suceava.
Frumoși cai, majoritatea descendenți ai unor linii de Shagya arab, ori din încrucișarea altor rase de cai cu pur-sângele arab renumit pentru rezistența sa fizică la galop, erau etalați cu mândrie de cei care urmau să-i încalece în competiție, apropierea dintre cal și călăreț fiind vizibilă din comportamentul lor.
La anumite intervale de timp, de obicei la câte o oră, se dă startul unei noi probe, fiecare cu nivel diferit de dificultate.
„Competițiile se desfășoară pe distanțe de la 30 km la 80 km. La start avem 26 de concurenți cu vârste de la 10 la 40 de ani și cu foarte bogată participare din partea cluburilor locale”, a precizat Ioan Banciu, unul dintre organizatorii celei de-a 6-a ediții a concursului de anduranță de la Horodnic de Sus.
Suceava a fost reprezentată în concurs atât de caii Direcției Silvice Suceava, cât și de cei de la cluburile Cai de Legendă și Forest Ecvestru – care au avut și calitatea de organizator al competiției.
„Anduranța constă în alergarea pe distanțe prestabilite, care trebuie parcurse cât mai repede, iar caii trebuie să se încadreze în anumiți parametri fizici – să nu depășească un anumit număr de bătăi ale inimii pe minut, un anumit puls, și să nu prezinte nici un fel de răni sau să fie expuși unor situații periculoase pentru sănătatea lor. E un test similar maratonului, dar trebuie să se încadreze într-o viteză minimă, de 10 km pe oră”, a explicat reprezentantul Clubului Forest Ecvestru, Ioan Banciu.
De câțiva ani nivelul competiției a crescut, dovadă fiind atât numărul mare de participanți, cât și calitatea cailor și călăreților care pleacă de la linia de start.
Un concurs fără constrângeri
Frumusețea competiției este completată de cea a traseelor stabilite de organizatori, pe dealuri înverzite, prin pâlcuri de pădure, prin văi și zone înalte, de unde poți admira crestele muntoase, acoperite de brazi.
Acesta este și motivul pentru care, pentru unii, competițiile de anduranță sunt cele mai frumoase.
„Un concurs de anduranță este mai în natura calului. Spre deosebire de celelalte concursuri, caii nu sunt atât de constrânși, le putem da mai multă libertate. Este un antrenament bun, în natura calului”, spune Ioana Crăciun, care participă la astfel de concursuri din 2011, iar acum a revenit în competiții alături de soțul său, după o pauză de un an, pentru nașterea primului copil.
Pasiunea călăriei și a concursurilor hipice nu ține cont de vârstă, după cum au demonstrat Nicole Babiuc și Cristina Andronache, două tinere care au deja la activ mai mulți ani de călărie decât de școală și care au venit la concurs să-și susțină prietenii, pentru ca de anul viitor să se alinieze și ele la linia de start.
O astfel de competiție, în spatele căreia este multă muncă de organizare, nu putea avea loc fără implicarea gazdelor, Adrian și Lia Popescu, managerii Hanului Voievozilor, care au organizat anul acesta și primul târg de cai din zonă.
La finele fiecărei probe, pe măsură ce concurenții sosesc, timpii obținuți sunt calculați, caii sunt supuși unor riguroase controale medicale, iar rezultatele obținute sunt confruntate și cu datele furnizate de observatorii amplasați în diverse puncte de control, care notează orice abatere de la traseu ori alte evenimente care ar putea să influențeze rezultatul concursului. De exemplu, orice exces din partea călărețului care va duce la extenuarea fizică a calului sau orice altă acțiune care poate fi definită ca și cruzime este penalizată prin descalificare.