Să te facă să râzi și să plângi, să dansezi și să încremenești în scaun, să vezi cum timpul zboară prin fața ochilor tăi și să simți că ai fost alături de prieteni dragi și o familie extinsă – aceasta este performanța reușită recent de actorii Teatrului „Regina Maria”, din Oradea, pe scena teatrului sucevean „Matei Vișniec”.
O colaborare extraordinară între instituțiile artistice și o inițiativă lăudabilă a organizatorilor Festivalului ”Ziua limbii și a teatrului idiș”, ediția a II-a, a adus la Suceava cel mai impresionant musical din fenomenul teatral românesc – „Scripcarul pe acoperiș”. Un spectacol complex și complet, o îmbinare excelentă între talentul actoricesc și cel muzical, între comedie și dramă, între imaginar și realitate.
O bijuterie artistică, un diamant cu multiple fațete, etalate pe scenă și în sală (muzicanții s-au aflat în primul rând, alături de spectatori), „Scripcarul pe acoperiș” spune povestea plină de umor a unei familii evreiești din satul Anatevka, Ucraina, imaginată de Scholom Aleichem, autorul textului „Fiicele lui Tevye”, adaptat pentru scenă de Joseph Stein, regia aparținându-i lui Korcsmáros György.
„Un scripcar pe acoperiș… Sună nebunește, nu-i așa? Însă aici, în micuțul nostru sat Anatevka, s-ar putea spune că fiecare dintre noi suntem un scripcar pe acoperiș, încercând să încropească o melodie simplă și plăcută, fără a-și rupe gâtul. Nu e ușor, credeți-mă. S-ar putea să ne-ntrebați «De ce stați cocoțați acolo, dacă-i atât de periculos?» Ei bine, vă spun eu de ce: Anatevka e casa noastră! Și cum ne păstrăm echilibrul? Asta v-o pot spune într-un singur cuvânt: tradiția!”, sunt cuvintele cu care lăptarul Tevye (interpretat magistral de Richard Balint), îi introduce pe spectatori în universul atemporal și totuși ancorat în istorie al locuitorilor unui mic sat din imensa Rusie imperială.
Umorul de limbaj și cel de situație se îmbină armonios cu situațiile dramatice sau chiar tragice, rezultate din diferențele de mentalitate, conflictul dintre tradiție și modernism, dar mai ales de spectrul sumbru al pogromului.
Fetele lăptarului se îndrăgostesc și vor dreptul de a alege cu cine să își trăiască viața (de neconceput, conform tradiției).
Împovărat de muncă, dar mai ales de griji – pentru fericirea fetelor sale, respectarea tradițiilor, care îi țin strâns uniți, dar și de tăvălugul urii nejustificate, Tevye, care are savuroase momente în care stă de vorbă cu Dumnezeu, rostește cu patos o replică celebră: „Da, știu, suntem poporul ales. Dar mi-aș dori, Doamne, ca din când în când să-i mai alegi și pe alții!”.
Spectacolul, care impresionează atât prin povestea complexă, spusă de talentații actori din Oradea pe durata a aproape patru ore (cu trei pauze), cât și prin amploarea proiectului – zeci de actori, orchestră live, decoruri impunătoare, coregrafie complexă și costume care te transpun direct în epocă, a avut un succes răsunător și la Suceava.
Aplauzele au răsunat după fiecare act în parte, iar la final nu mai conteneau, actorii fiind impresionați până la lacrimi de aprecierea publicului, care a avut astfel parte de un final grandios la cea de-a III-a ediție a Festivalului Zilele Teatrului „Matei Vișniec”, din care a făcut parte cel mai apreciat musical pus în scenă în România.
