Mărășești, via Rodna

Râd în hohote curcile! Ministrul Transporturilor, împreună cu alte înalte oficialități, a inaugurat linia CFR Ilva Mică-Rodna Veche. Așa scrie la gazetă: „Tronsonul de cale ferată Ilva Mică-Sângeorz Băi-Maieru-Rodna (20,6 km) a fost inaugurat de ministrul Transporturilor, Răzvan Cuc, care a făcut călătoria inaugurală cu o «Săgeată albastră» (…) La sosirea în gara Rodna, oaspeții au fost serviți cu brânzeturi locale.” Firește, fiindcă s-a făcut mare brânză! Pe linia cu pricina (care funcționează din 1890, deci, de 127 de ani!) au fost suprimate trenurile de călători în 2013. Desigur, cu aprobarea ministrului Transporturilor. Va să zică, CFR o închide în 2013 și tot CFR o „inaugurează” patru ani mai târziu!
Vă mai amintiți povestea cu capra? Ițic era nefericit și rabinul îl povățuiește să bage capra în casă. După ceva vreme Ițic se plânge din nou: „Rabi, tot nu-i bine”. „Scoate capra.” Ițic dă animalul afară din casă și constată că, în sfârșit, trăiește mai bine. Așa-i și cu capra de la Rodna, unde șiroiește entuziasmul redescoperirii trenului.
Și câte linii omorâte n-ar mai merita astfel de „inaugurări” în România! Cum ceva brânzeturi s-or mai găsi și pe la Fălticeni, Rădăuți ori Putna, se poate trage speranța că, odată și odată, s-or inaugura… din nou liniile din Bucovina păgubos (pentru zonă, dar și pentru țară) desființate în ultimii ani. Asta până nu s-or fura de tot șinele și traversele… Cât despre „Săgeata albastră” de la Rodna: albastră, într-adevăr, e, dar săgeată, mai va: se târăște pe șine cu 28 de km la oră, cât poate și mocănița de la Vișeu. Din nou se nasc ceva speranțe, câtă vreme județul Bistrița-Năsăud este înfrățit cu provincia chineză Henan, unde se fabrică locomotive ce ating 500 km la oră. Ca rod al înfrățirii, s-ar putea ajunge de la Ilva la Rodna înainte de a pleca. Brânza urmând să fie servită pe parcurs.
*
Mâine, duminică, cu prilejul sărbătoririi centenarului „Iași, capitală de război 1916-1918”, în urbea moldavă vor avea loc festivități comemorative dedicate eroilor căzuți la datorie în bătăliile de la Mărășești-Mărăști-Oituz. Un apel solemn va evoca, nume cu nume, ieșenii ce și-au dat viața pentru salvarea patriei, după care vor defila oștenii Brigăzii 15 mecanizate „Podul Înalt”. Citesc, pe internet, știrea ce urmează: la un sondaj european pe tema „dacă patria v-ar fi în primejdie, ați pune mâna pe arme s-o apărați?”, 82% dintre români, marea majoritate tineri, au răspuns sincer, cinic și rușinos NU. Ceea ce înseamnă că apelul nominal solemn de mâine seară, oricât l-ar amplifica microfoanele, va răsuna aproape în gol, reprezentând ceva-ceva doar pentru generația mea de „defazați”. Ce Mărășești, cine-s ăia, e ultima zi de Untold! N-are nici o vină generația tânără, așa am crescut-o, așa o avem, nu rodește în grădină decât ceea ce ai răsădit. Mai mult de un deceniu, sub umbrela ICR, patronat de Patapievici, patriotismul a fost insistent taxat drept neeuropean, stupid, caduc, anacronic, primitiv, impur, miop. Delavrancea spunea că „E patria celor dispăruți și a celor ce va să vie.” Aș! Morții cu morții, viii cu viii: care Mărășești, noi avem Untold!
*
„Sunt lucruri care se poate și lucruri care nu se poate” – ne dăscălea, în cazarma din Botoșani, fostul meu comandant de companie maiorul R. Exprimarea o fi agramată, dar miez are, fiindcă, într-adevăr, nu tot ceea ce zboară se mănâncă. Meciul de la Plzen făcea parte dintre lucrurile care „se poate”, iar FCSB a urmat fără să-l știe un alt proverb, de astă dată amish: „Ia tot ce poți, mănâncă tot ce iei”. Cele de la Milano și de la Bilbao nu-aveau cum „să se poată” altfel decât cu victoria gazdelor. Acum, vrând-nevrând, suntem obligați să mergem pe mâna lui Becali: a mai ciupit 12 milioane de euro, va mai aduce jucători de top, îi va termina într-un an-doi și, în țara orbirii fotbalistice, caraghiosul din Pipera este împărat! Cât despre bietul Hagi: una-i să câștigi în România și la TAS, alta-i să învingi la Nicosia. I-am acordat tot creditul câtă vreme a mizat pe tinerețe; de când a abdicat și-și cârpește echipa cu diverse murături, dă semne că intră în plutonul olog al fotbalului mioritic. Mare păcat!