Un tribunal israelian a ordonat ca arhivele scriitorului Max Brod, ce conțin texte scrise de Franz Kafka, să fie transferate Bibliotecii Naționale a Israelului, punând astfel capăt unor controverse care s-au întins pe durata a peste patru decenii, a anunțat duminică o sursă judiciară, citată de AFP.
În verdictul ei, care a fost făcut public duminică, la Tel Aviv, judecătoarea specializată în chestiuni familiale Talia Kopelman-Pardo a considerat că manuscrisele din colecția Brod trebuie să fie remise Bibliotecii Naționale din Ierusalim, potrivit dorinței exprimate de Max Brod.
Kafka suferea de o serie de afecțiuni fizice și psihice și, înainte de a muri – din cauza unor complicații apărute după ce s-a îmbolnăvit de tuberculoză, în 1924 -, scriitorul i-a lăsat toate documentele și manuscrisele sale lui Max Brod, cerându-i biografului să distrugă documentele rămase nepublicate după decesul său. Max Brod nu a ținut cont, însă, de ultima dorință a prietenului său și a păstrat aceste manuscrise, pe care le-a salvat, în 1939, când s-a refugiat la Tel Aviv, după invadarea Cehoslovaciei de trupele naziste. Brod a decedat la Tel Aviv în 1968 și le-a lăsat prin testament secretarei și presupusei sale amante Ester Hoffe. Când aceasta a murit, în 2007, la vârsta de 101 ani, cele două fiice ale sale, Eva Hoffe și Ruth Wiesler, au moștenit această colecție de documente.
În testamentul său, Max Brod i-a cerut secretarei sale Ester Hoffe să doneze la rândul ei toate bunurile sale, evaluate la mai multe milioane de dolari, „Universității ebraice din Ierusalim sau Bibliotecii municipale din Tel Aviv sau unei alte instituții din Israel sau din străinătate”.
Însă fosta secretară, decedată în 2007, și-a lăsat toate bunurile celor două fiice ale sale, iar colecția Brod a devenit astfel subiectul unor aprige dispute între instituții universitare, arhivele naționale germane și israeliene și moștenitorii lui Ester Hoffe.
La începutul procesului inițiat contra moștenitorilor acesteia, în 2009, statul Israel a solicitat să i se predea toate aceste documente, considerând că aceasta a fost ultima dorință a lui Max Brod, însă fiicele lui Ester Hoffe au spus că Brod a donat mamei lor acele arhive, iar Ester putea să dispună de ele după cum dorea.
Esther Hoffe, care a administrat averea lui Max Brod până la moartea ei, a vândut Arhivei naționale germane manuscrisul romanului „Procesul”, pentru aproximativ două milioane de dolari. Biblioteca Națională a Israelului cere, însă, Germaniei să predea acest manuscris.
Dea lungul anilor, și alte documente din colecția Brod au fost vândute unor colecționari, în timp ce restul manuscriselor au fost depuse în seifurile unor bănci din Israel și din Elveția.
Tribunalul israelian a decis că „textele lui Kafka, precum toată colecția Brod, nu pot fi considerate un cadou al doamnei Hoffe pentru fiicele sale”.
Oren Weinberg, directorul Bibliotecii Naționale a Israelului, a salutat această decizie, despre care spune că „va îndeplini dorința lui Max Brod de a difuza operele lui Kafka în rândul iubitorilor de literatură din Israel și din lumea întreagă”.
Romanele și nuvelele lui Kafka, inspirate din filosofia lui Soren Kierkegaard, exprimă fie sentimentul tragic, împins la paroxism, al individului expus presiunii distructive a unui monstruos aparat birocratic („Procesul”, 1925, „Colonia penitenciară”, 1919), fie imposibilitatea omului de a descifra sensul existenței sale civice („Castelul”, 1926), fie dezintegrarea relațiilor interumane („Metamorfoză”, 1915). Impresia de coșmar și tensiunea dramatică, specifice scrierilor lui Kafka, sunt sugerate prin suprapunerea logicului cu absurdul, în formă de parabolă, obsesivă.
