Gata, nu mai e glumă! Deja de mâine avem fotbal de calibru maxim. Iar o partidă ca Inter-Manchester îmbie la avancronică. Căutând la tradiție, vedem că singura confruntare dintre cele două monumente ale fotbalului european datează de exact 10 ani, din chiar acea ediție de poveste a englezilor. După un deceniu, se mai găsesc în cele două loturi Gary Neville, Scoles și Giggs, respectiv Zanetti. Bineînțeles, dăinuie și Alex Ferguson, în timp ce pe banca echipei milaneze, una cu vădită tracțiune pe față, se afla pe atunci Mircea Lucescu. Meciul tur s-a terminat cu 2-0 în insulă (goluri Yorke), dar cu un festival neverosimil de ratări ale lui Zamorano. La Milano, Lucescu planifica imposibilul cu pași mărunți: câte un gol pe repriză, cu calificare în prelungiri sau la 11 metri. Pentru asta îl aruncă în luptă încă de la început, alături de Baggio și Zamorano, pe convalescentul brazilian Ronaldo. În plus, poarta lui Pagliuca trebuia păstrată imaculată, misiune care se va dovedi ingrată, comparativ cu cea ofensivă. Graficul n-a putut fi respectat încă de la primul reper, căci la pauză se intra cu 0-0, după o bară a lui Zanetti și un penalty refuzat la o intervenție a lui Schmeichel la Zamorano. La reluare, Baggio îl lasă pe Ronaldo singur cu portarul, dar danezul răspunde cu un „reflex necondiționat”. Interul mai cere un penalty la o cădere a aceluiași Ronaldo, după care Lucescu îl înlocuiește cu tânărul Ventola. Imediat, acesta găsește drumul spre gol la o frumoasă pasă lobată a unui mijlocaș francez, Cauet, mereu ignorat de către selecționerii cocoșeilor. Mai era jumătate de oră pentru golul doi, începe asaltul la baionetă, dar în ultimul minut Scholes înscrie și lichidează visurile italienilor. A urmat cadrul cu Lucescu împietrit pe pistă, cu mâinile în buzunarele balonzaidului, zvârlind cu obidă un scuipat pe zgură. Îmi amintesc de un editorial (nu și autorul său, din păcate!) care interpreta gestul în cheie suprarealistă, făcând o paralelă cu finalul unui film despre viața grea a minerilor, care se încheie chiar așa, cu un scuipat simbolic drept în obiectivul camerei de filmat.
În acel an, pe tot parcursul fazei eliminatorii, universul parcă a complotat pentru triumful lui United. Înainte de a marca în acea bizară finală două goluri în ultimul minut, englezii exersaseră și în semifinală, când au egalat-o tot în ultimul minut pe Juventus, pentru ca în retur să întoarcă scorul de la 0-2 la 3-2! Acum, în calea lor a răsărit Interul lui Mourinho și Ibrahimovic. Și al lui Adriano, care a înscris în 2007 un autogol de toată splendoarea, cu capul, într-un amical cu Manchester pe Old Trafford! Câștigat însă cu 3-2 de interiști…
