Hipertiroidia este afecțiunea în care tiroida descarcă în circulația sanguină o cantitate excesivă de hormoni specifici : T3 și T4. Deoarece aceștia acționează la nivelul tuturor aparatelor și sistemelor (cardiovascular, respirator, digestiv, nervos, metabolism bazal, etc.), consecințele clinice sunt multiple și zgomotoase. Situațiile care determină apariția bolii sunt numeroase: producția crescută a întregii glande, distrucție cu eliberare excesivă a depozitelor de hormoni, modificarea genetică a unuia sau a mai multor noduli tiroidieni care va determina sinteza hormonală necontrolată, etc. Indiferent de mecanismul de apariție, manifestările clinice sunt aceleași, variind doar cu gradul hipertiroidiei.
Cunoscută în limbaj popular drept glandă de slăbire, hipertiroidia cuprinde de fapt o paletă mult mai largă de fenomene. Variația greutății este doar una dintre manifestări, nefiind nici cea mai importantă nici cea mai constantă. Este adevărat că în hipertiroidie metabolismul bazal este mult accelerat și adesea apare scăderea în greutate, uneori șocantă de 15-20 kg. Nu toți pacienții hipertiroidieni sunt însă slabi! Când boala se instalează la vârste tinere iar excesul de hormoni tiroidieni este moderat, se pot chiar câștiga câteva kilograme prin creșterea apetitului!
Efectele cele mai spectaculoase, care impun o decizie terapeutică promptă și fermă se înregistrează însă la aparatul cardiovascular și sistem nervos. În formele severe în care sinteza de hormoni tiroidieni este de două-șase ori mai mare decât normalul, tratamentul este obligatoriu. În aceste cazuri, inima este supusă unui efort suplimentar remarcabil, mergând uneori până la insuficiență cardiacă sau fibrilație paroxistică. Acestea sunt cazurile lesne identificate de către medicii de familie care vor orienta pacientul către endocrinolog.
În formele ușoare, la tineri, hipertiroidia poate trece neobservată, fiind un diagnostic întâmplător. În aceste situații, întrebările sunt legate de necesitatea tratării afecțiunii. Decizia va fi luată în funcție de patologia asociată, de factorii de risc, de impactul pe funcția cardiacă și neuropsihică.
Există însă și cazuri când anturajul familiei obligă pacientul să consulte un specialist în principal datorită furtunii neuropsihice care însoțește afecțiunea. Pacientul devine irascibil, labil, trece cu ușurință de la o stare bună la o stare depresivă, plânge ușor, este extrem de sensibil, nu se odihnește noaptea și dimineața este deja obosit. Reflexele sunt exagerate, individul are o stare de agitație continuă, nu poate sta, are în permanență tendința de a face ceva. Toate aceste manifestări își pun amprenta pe comportament și relații sociale. Nerecunoscute la timp, determină uneori situații nefericite în cadrul familiei, devenind astfel un alt imperativ al instituirii terapiei. Dacă în istoricul pacientului cu astfel de simptome se regăsește și un stres psihic major sau o sarcină recentă, atunci diagnosticul de hipertiroidie devine și mai probabil și astfel consultul endocrinologic devine imperios.
Semnele vizibile care întregesc tabloul clinic se referă la tegumente și anexe:
Pielea devine moale, umedă, fină, transpiră excesiv, roșește ușor,
Părul este fin, se rupe ușor, cade excesiv, uneori încărunțește prematur
Unghiile sunt moi și friabile
În ceea ce privește modificările ochilor, acestea pot fi moderate și se întâlnesc indiferent de cauza ce a generat afecțiunea: devin lăcrimoși, clipesc des, capătă aspect de “ochi de pește”. Afecțiunea în care ochii devin proeminenți, sunt roșii, pleoapele sunt infiltrate, apare vederea dublă sau chiar pierderea vederii, este cunoscută sub numele de Boala Graves și necesită o abordare terapeutică aparte.
În ceea ce privește tratamentul, acesta este individualizat de la caz la caz. Formele ușoare răspund foarte bine la terapia medicamentoasă, care trebuie riguros urmată pentru a diminua riscul de recidive. Perioada pe care se indică tratamentul este variabilă de circa 12-24 luni, cu ajustarea periodică a dozelor recomandate. În situațiile în care există contraindicații la tratamentul medicamentos sau există formațiuni nodulare tiroidiene având caractere suspecte, se alege ablația chirurgicală sau cu iod radioactiv. Această variantă va fi urmată apoi de suplimentarea pentru toată viața cu hormoni tiroidieni, similari cu cei produși de propria tiroidă. Fiecare alternativă terapeutică are o serie de indicații și contraindicații care trebuiesc atent analizate, impactul fiind pe termen lung.
Claudia MIRON
Medic specialist endocrinolog
Telefoane : 0742.007.975 / 0729.290.930
Email : miron.claudia@yahoo.com
