Cultura română, veșnică memorie a veacurilor, nu mai există: a fost dibaci dezafectată.
Nu mai există nici măcar neamul românesc: a fost perfid deposedat de identitate.
În ciuda aparențelor, nici România nu mai există.
Există doar sarmaua publică, electorală sau evlavioasă; sarmaua hoților, care vă cumpără sufletele și îl trag pe sfoară chiar și pe Dumnezeu, păcălindu-l cu ispășiri, atunci când dau de pomană, din cât au furat, niște sarmale. Dar numai în zilele lor sărbătorești.
Cât despre populația golită, stoarsă de sine și de românism, ea se lasă ademenită, ea alege, întotdeauna, între sarma și carte, doar sarmaua publică, pe care o va plăti, ulterior, cu și mai multă suferință, cu și mai umilitoare umilință.
Interzise în templul identității naționale, cântecele mor, frescele se decolorează, memoria se înfășoară în colbul otrăvitor al ignoranței, statuile se scurg prin clepsidra uitării.
Cărțile nu mai ajung în bibliotecile oblonite cu sarmale.
Sălile de spectacole au ușile zidite cu sarmale.
Pe simeze atârnă foile de curechi electoral al sarmalelor publice.
Locul artei a încetat să mai existe, rostul ei a fost definitiv dărâmat, strivind sub mult prea desele prăbușiri muzicieni, artiștii plastici, scriitori.
*
Prietenului meu, scriitorului, nu-i pasă că nu mai ajunge cartea pe care o trăiește nici în mâinile cititorului ofilit de sărăcie, nici măcar prin intermediul rafturilor memoriei, numite biblioteci. El e fericit că încă mai poate visa și că, dacă o fi cu noroc, i se va tipări sufletul, într-un tiraj de mizerie, dar fără să-l mai răsfoiască vreodată cineva.
Cărțile, de cum se nasc, sunt îmbrâncite în al doilea mormânt, cel al ignoranței și al uitării. Știu, de mai bine de două decenii, că așa se întâmplă, dar abia acum am puterea să mă revolt.
Și mă revolt sustrăgând dintr-un, odinioară, firesc circuit public o carte.
Drept protest, îmi condamn această carte a revoltei la non-existență civică. O voi tipări în doar zece exemplare, numerotate, pe care le voi scoate la licitație.
Dacă partidele politice, firmele, instituțiile, politicienii, șefii instituțiilor publice, afaceriștii etc. vor simți nevoia să se delimiteze, măcar de ochii lumii, de statutul de gropar al culturii, pe care-l are societatea contemporană, și prin „jertfirea” câtorva firfirici, pentru a se solidariza cu revolta mea, le voi datora solidaritate.
Dacă nu, oricum cele zece exemplare ale cărții vor fi jertfite civic, pentru că le voi sustrage memoriei și firescului circuit public, dăruindu-le tot atâtor prieteni, pe care îi voi alege prin tragere la sorți.
Zvârl anatemă această carte, deși îi conștientizez indestructibilitatea, asupra sarmalei, care a fost, până de curând, România.
*
Izgonirea prematură a acestei cărți din circuitul public, prin licitație, se va petrece vineri și sâmbătă, 26 și, respectiv, 27 octombrie 2012, începând cu ora 19.00, în cafeneaua de la parterul tipografiei „Mușatinii” din Suceava, Bizz Cafe.
În fond, prietenii mei cunoscuți și necunoscuți au dreptul să asiste la înmormântarea civică a exemplarelor acestei cărți și la trăirea, pentru o foarte singură dată, prin lectură publică, a sufletului ei, care este mai mult al lor, decât al meu.
Și nu voi fi singur, pentru că fiul meu, Andi, îmi va fi iar alături, protejându-mă cu cântecele lui de uriașa sarma electorală, care stă să se prăvălească și asupra județului Suceava.
*
În 28 Noiembrie 2012, ora 12.00, Ziua Unirii Bucovinei cu Patria Mamă, în fața palatului administrativ din suceava, simbol al prefecturii, al consiliului județean, al primăriei sucevei și al primăriilor din județ, al inspectoratului școlar județean și al centrului cultural „Bucovina”, voi distruge exemplarele din biblioteca personală ale zecilor de cărți pe care le-am închinat, de-a lungul anilor, memoriei și culturii bucovinene.
În fond, nu mai avem nevoie de memorie și de cultură, ci de sarmale.
Trăiască victoria în alegeri a sarmalelor publice!
