Trec aproape zilnic prin dreptul casei în care a locuit familia Mangeron. Cine-și mai amintește de Dimitrie Mangeron? Academicianul după ale cărui ecuații rușii au calculat traiectoria primului Sputnik a murit acum două decenii. 99,99% din populația României știe cine-i Becali. La întrebarea „ați auzi de Mangeron?” estimez răspunsuri pozitive doar din breasla matematicienilor și, eventual, a foștilor săi studenți. Câți să fie? Cel mult 2-3%? Ochii care nu se văd, se uită, numai că, azi, ochiul de sticlă al televizorului gestionează imperial, făr-de concurență, întreg „aide memoire-ul” nației. Viu, mort, nu contează: ești pe sticlă, exiști.
Așa că întrebarea rămâne: cine-și mai amintește de acad. Dimitrie Mangeron, autorul a peste 600 de lucrări în domeniul matematicii, profesorul ieșean care citea în zece limbi și publica în șase? Bănuit de simpatii legionare, a fost scos din învățământul superior; spre norocul lui, o delegație sovietică din anii ’50, vizitând Iașiul, s-a interesat mai întâi de soarta proscrisului Mangeron. Deloc întâmplător: rușii prețuiau încă de pe atunci domeniul neliniarității, roboticii și, mai ales, astronauticii. Readus la Politehnică, profesorul a rămas același om modest, amabil, deschis față de tineri și dispus să vorbească pe înțelesul oricui (vorba vine!) despre preocupările sale într-un domeniu impenetrabil nespecialiștilor. N-a refuzat invitația de a răspunde unor întrebări ale Radioului și, pentru exactitate, a dorit să aibă în față textul scris.
Vorbele au zburat cândva în eter și tot atunci s-au pierdut, dar filele așternute cu un scris foarte larg, cu ligaturi neobișnuite în ortografierea literelor t, m și s, le-am regăsit cu prilejul investigării mormanului de hârtii uitate în podul casei: „Prima lucrare am publicat-o la Roma, în 1932. Bineînțeles că de atunci domeniul cercetărilor s-a extins. Au fost antrenați și alți cercetători din țară și de peste hotare, iar eu am continuat să lucrez în acest domeniu, încercând să adâncesc problematica ecuațiilor polivibrante. Fenomenele studiate au căpătat, cu timpul, haină matematică, fiind prezentate sub formă de ecuații – evident, nu sunt ecuațiile cunoscute din învățământul mediu, ci numitele ecuații diferențiale cu derivate parțiale. În ultimele două-trei secole, atenția cercetătorilor a fost atrasă îndeosebi de trei grupe de fenomene: fenomenele vibratorii, cristalizate cel mai simplu în vibrații de corzi, fenomenul de propagare a căldurii și fenomene legate de câmpuri electrice. Evaluarea cantitativă a unor atari fenomene în vederea prevederilor de viitor, automatizării de astăzi, a fost posibilă prin «traducerea» acestora în ecuații diferențiate cu derivate parțiale, numite astăzi «ecuația corzii vibrante», sau ecuația undelor, ecuația de propagare a căldurii sau ecuația calorică, ecuația potențialului sau ecuația lui Laplace.” (Profesorul era convins că a coborât suficient nivelul discuției pentru a fi cât de cât înțeles; mă tem că, atunci, dar și acum, receptarea nu s-a aflat deloc la îndemâna oricui; cât privește reporterul, acesta primise de la prof. Nimițan neobișnuita medie 1 la algebră…)
„În ultimele două-trei decenii au apărut – ca urmare a generalizării acestor trei fenomene – ecuațiile poliarmonice, datorită academicianului italian Mauro Picone și acad. român Miron Nicolescu, ecuațiile policalorice și ecuațiile polivibrante, despre care discutăm acum. (…) Ecuațiile polivibrante își găsesc aplicații mereu noi în vasta gamă de fenomene vibratorii din variate materiale supuse la solicitări mari, specifice tehnicii actuale, Pe lângă asta, își găsesc aplicație în diferite fenomene vibratorii din fizica nucleară.” Iată și sfatul adresat de Mangeron tinerei (atunci) generații: sunt îndemnuri deloc noi, dar, pare-se, tot mai uitate: „Realizările în orice domeniu cer eforturi susținute. Deci: muncă, pasiune, dăruire.”
Dimitrie Mangeron s-a născut la Chișinău, în 1906, și a murit acum exact 20 de ani, la Iași. Sateliții nevăzuți care traversează cerul Carpaților, trecând și pe deasupra cimitirului Mănăstirii Podgoria, au traiectoriile croite după „ecuația Mangeron”.
