Finanțarea în valută pe termen de până la cinci ani, în condițiile economice actuale, denotă lipsă de disciplină economică și induce riscuri în bilanțurile companiilor și al populației, în principal din cauza volatilității cursului de schimb, apreciază vicepreședintele BCR Sergiu Manea.
„O să încep cu o concluzie. Este foarte necesară, dar nu ca un scop în sine, ci din perspectiva asigurării unei finanțări adecvate atât la nivelul gospodăriilor, cât și al companiilor, o roneizare (creșterea finanțării în lei – n.r.) a economiei (…) După toate aceste riscuri, vom ajunge la concluzia că de fapt finanțarea în valută străină în condițiile financiare actuale este o decizie care denotă lipsă de disciplină economică și risc în bilanțul companiilor și al gospodăriilor”, a spus Manea la un seminar organizat la BNR pe tema finanțării în lei și valută.
Vicepreședintele BCR a explicat că dincolo de diferențialul de dob1ndă care este dificil de calculat de către debitor, marele pericol al unui împrumut în valută îl reprezintă cursul de schimb, care a demonstrat că poate duce ușor un credit în zona de neperformanță.
„EURIBOR nu are nicio semnificație pentru finanțarea în valută în orice țară în afară de grupul germanic – Germania, Olanda, Finlanda și Austria. Adevăratul diferențial se poate vedea în CDS pe 5 ani utilizat la finanțarea băncilor din Europa. Acolo volatilitatea este semnificativă. Cel puțin din punct de vedere al instituțiilor financiare, continuarea finanțărilor în valută este un pariu destul de periculos ca sursă. Dar problema adevărată este cursul leu/euro. Ieșirile în decor au tendința să pună în genunchi împrumutători din zona individuală sau a companiilor”, a continuat Sergiu Manea.
El a amintit că România a fost țara cu unele dintre cele mai mari ponderi ale creditului în valută, de 63%, compartiv cu 28% în Ungaria sau 51% în Polonia. „Finanțarea datoriei publice este doar o mică parte din angrenaj. Noi ne uităm la întregul stoc de datorie, datorie publică, individuală și companii”, a afirmat oficialul BNR.
Manea a sugerat că fluxurile de capital prezente acum în România nu pot generea o perspectivă de stabilitate a cursului de schimb, întrucât nu există oportunități pe piețele de capital, iar majoritatea investițiilor sunt direcționate către finanțarea deficitelor publice.
Astfel, resursa de finanțare internă va fi dependentă de sentimentul de risc internațional, iar în condițiile în care potențialul de creștere economică rămâne redus pe termen mediu, acesta va fi foarte volatil și independent de difernțialul de dobândă oferit.
„Cea mai bună modalitate ade acoperire a riscurilor de natură financiară este acoperirea lor naturlă, adică din intrări și ieșiri”, a conchis Manea.
La rânul său, economistul șef al BNR, Valentin Lazea, a afirmat că împrumuturile în moneda națională, deși au dobândă mai mare, includ riscul unei eventuale deprecieri a leului, utilizatorul fiind astfel aisgurat pe viitor, ceea ce nu se întâmplă la un împrumut în euro, unde riscurile valutare sunt proiectate pe viitor.
„În viață putem să luăm decizii care ne aduc tot câștigul acum și aruncă toate riscurile pe viitor, lucru care ne fragilizează poziția, ca indivizi. Acest lucru îl facem atunci când am lua un împrumut în euro, pentru că ne-am luat tot câștigul acum, dar avem tot riscul valutar în viitor. Suntem fragili pentru că tot riscul este în fața noastră. Viceversa, situația antifragilă este cea în care sunt pesimist, îmi iau tot negativul acum, iar ce mi se poate întâmpla în viitor sunt numai lucruri bune”, a afirmat Lazea, menționând că opiniile exprimate sunt personale.
În schimb, la un credit în lei cu o dobândă de 10%, clientul se asigură de o eventuală depreciere a monedei naționale, iar tot ce se poate întâmpla în viitor este în favoarea sa.
„Oamenii, în lumea asta, nu numai în România, lipsiți de educație financiară și de multe alte chestii, preferă să adopte atitudinea care îi fragilizează. Preferă să își ia tot câștigul pe loc și să arunce riscul pe viitor”, a spus Lazea.
El a arătat că pentru a ajunge la această mentalitate este nevoie de o muncă enormă de educație financiară, pe care banca centrală și băncile comeciale nu au făcut-o, fiind necesar ca aceste lucruri să fie explicate populației.
