De Florii

Mănăstirea Voroneț, la ceas de sărbătoare



Mănăstirea Voroneț, la ceas de sărbătoare
Mănăstirea Voroneț, la ceas de sărbătoare

În Duminica Floriilor, când după multe zile mohorâte, cu ploi și vânt puternic, soarele a strălucit din nou deasupra albastrului de Voroneț, zeci de credincioși au participat la slujba arhierească, din curtea mănăstirii, oficiată de ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, înconjurat de un sobor de preoți.
Pentru că sărbătoarea Sf. Gheorghe, hramul mănăstirii, cade în acest an în sâmbăta Paștilor, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților a aprobat ca hramul să fie prăznuit în sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim. Anul acesta, un alt prilej de bucurie pentru Voroneț, s-au împlinit 20 de ani de la reînființarea vieții monahale, în 1991, cu obște de maici, la Mănăstirea Voroneț, având-o ca stareță pe stavrofora Irina Pântescu.
Slujbă arhierească, crenguțe de salcie sfințite
La ora 9:30, în Duminica Floriilor, ÎPS Pimen a fost întâmpinat, pe aleea ce duce la Mănăstirea Voroneț, de maica stareță stavrofora Irina Pântescu, de obștea de maici pe care o păstorește de 20 de ani, de preoți și călugări invitați la hram. În liniștea codrilor bucovineni, în dangăt de clopote și miros de brad, s-a desfășurat Sfânta Liturghie, la care a participat un număr mare de credincioși. Cei mai mulți purtau în mâini crenguțe de salcie sfințite, „mâțișori”, cum se mai numesc în zona de munte, semnificând crengile de finic cu care a fost întâmpinat Mântuitorul când a intrat în Ierusalim. „Păstrez aceste crengi de salcie până anul viitor. Le țin în casă, la icoană, și dacă am un necaz, o boală, ating aceste crengi, care sunt tămăduitoare”, ne-a spus Tatiana Boca.
Îndemn la muncă cinstită și fapte bune
După Sfânta Liturghie, la care, într-o comuniune binecuvântată, toți credincioșii au rostit în cor „Crezul” și au cântat „Tatăl Nostru”, în timp ce răspunsurile la strană au venit din glasurile îngerești ale maicilor de la Voroneț, ÎPS Pimen a amintit, în cuvântul său de învățătură, câteva principii de bază ale creștinismului, dar a vorbit și despre demnitatea poporului român, despre valorile pe care le are acest popor și pe care le apreciază străinii care ne vizitează, despre patriotismul de care avem nevoie pentru a ne păstra valorile și pentru a ne identifica neamul din care facem parte. Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților i-a îndemnat pe credincioși la muncă, „muncă cinstită, orice muncă, dar cinstită”, la rugăciune, la fapte de milostenie, „fapta bună față de aproapele”, la spovedanie, acum, în prag de Paște. Pentru că Sf. Gheorghe este ocrotitorul Mănăstirii Voroneț, ÎPS Pimen a amintit, în câteva cuvinte, măreția acestui sfânt, biruința și faptele sale de vitejie pentru păstrarea credinței strămoșești, dar l-a adus în discuție și pe „cel mai mare român”, pe voievodul Ștefan cel Mare și Sfânt, ocrotitorul Moldovei.
Oaspeți de seamă
După agapa creștină oferită pelerinilor de obștea Mănăstirii Voroneț, ÎPS Pimen a oficiat și o slujbă de pomenire, fiind amintite câteva nume din „Pomelnicul de la Voroneț”.
La hramul Mănăstirii Voroneț din acest an au fost prezenți și oaspeți din Republica Moldova, academicianul Andrei Eșanu și soția sa, cercetătoarea Valentina Eșanu, istoricul Sergiu Musteață, dar și profesori universitari suceveni, șefi de instituții, oameni de cultură, apropiați ai mănăstirii.
Prezența oaspeților din Republica Moldova este legată și de lansarea volumului „Mănăstirea Voroneț. Istorie. Cultură. Spiritualitate”.
După cum a apreciat și conf. univ. dr. Carmen Cornelia Balan, de la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, această publicație aduce cititorilor „o realitate tulburătoare: apelând la «forța documentelor» – în particular, Pomelnicul Mănăstirii Voroneț, își propune să ofere o alternativă exemplară în confruntarea dramatică, obsedantă, chinuitoare cu realitățile istorice încărcate de contradicții și strădanii, de efort și realizări ale multor generații”. Prin lucrarea „Mănăstirea Voroneț. Istorie. Cultură. Spiritualitate”, academicianul Andrei Eșanu și cercetătoarea Valentina Eșanu, „ochii academicianului Andrei Eșanu”, după cum a spus profesoara Balan (pentru că, din 1993, academicianul Eșanu și-a pierdut vederea), personalități exemplare din Republica Moldova, aduc încă „«o mărturie de trăire în istorie», constituindu-se ei înșiși în modele de urmat în cercetarea științifică în general și cercetarea istorică în special”.
Bază documentară temeinică
Cartea, la care a avut o contribuție foarte importantă și istoricul Sergiu Musteață, după cum a amintit academicianul Eșanu, bucuros că a ajuns la Voroneț, după multe amânări, este o carte de cercetare, care a presupus multă muncă. „Este o lucrarea care beneficiază de o bază documentară temeinică, aproape exhaustivă, cu o multitudine de surse utilizate (arhive, documente publicate, monografii, studii realizate de specialiști pasionați, lucrări ale trăitorilor în acest spațiu). Nu este neglijat prezentul: comunitatea monahală voronețiană, care «prin grija și înțelepciunea maicii starețe Irina a intrat în ritmul obișnuit al vieții bisericești, recăpătându-și menirea de altădată» face și ea obiectul cercetării. În sfârșit, autorii lucrării includ în propriul volum două studii de iconografie voronețiană rezultate din cercetări doctorale, emoționant gest prin intermediul cărora poate fi identificată una dintre calitățile majore ale personalității intelectualului de excepție care este academicianul Andrei Eșanu”, a completat profesoara Balan.



Mănăstirea Voroneț, la ceas de sărbătoare
Mănăstirea Voroneț, la ceas de sărbătoare
Mănăstirea Voroneț, la ceas de sărbătoare
Mănăstirea Voroneț, la ceas de sărbătoare
Mănăstirea Voroneț, la ceas de sărbătoare
Mănăstirea Voroneț, la ceas de sărbătoare
Mănăstirea Voroneț, la ceas de sărbătoare
Mănăstirea Voroneț, la ceas de sărbătoare
Mănăstirea Voroneț, la ceas de sărbătoare
Mănăstirea Voroneț, la ceas de sărbătoare
Mănăstirea Voroneț, la ceas de sărbătoare
Mănăstirea Voroneț, la ceas de sărbătoare
Mănăstirea Voroneț, la ceas de sărbătoare
Mănăstirea Voroneț, la ceas de sărbătoare