Amplasată într-o zonă în care frumusețea peisajului și liniștea deplină te îndeamnă la întoarcerea spre sine, Mănăstirea Sucevița este considerată ca fiind una dintre cele mai desăvârșite construcții. Cu o arhitectură deosebită, înveșmântată cu fresce și picturi ce încântă privirea, deținând în patrimoniul său lucrări bisericești de o mare valoare artistică și istorică, edificiul este echilibrul perfect între linie și culoare.
Documente datând din secolele XV și XVI amintesc despre schitul de lemn Sucevița ce avea hramul „Schimbarea la Față a Domnului” și, care, potrivit tradiției a existat pe locul unde va fi ridicată marea biserică.
În anul 1584 Episcopul de Rădăuți Gheorghe Movilă a zidit și sfințit biserica ce va purta hramul „Învierea Domnului”. Câțiva ani mai târziu, Ieremia Movilă, fratele episcopului ctitor, adaugă bisericii cîte un pridvor deschis în partea de nord și sud a exonartexului.
Biserica Movileștilor este înconjurată de ziduri înalte de 6 metri și groase de aproape 3 metri, cu metereze și drumuri de strajă pe toate laturile. Pe partea de est a zidului de incintă sunt înșirate case care aparțin vremurilor Movileștilor, iar pe partea de nord – est se văd temeliile unei alte case. În zona de sud-vest se mai pot observa urme ale unor chilii călugărești. Incinta cuprinde și un impunător turn clopotnița, patrulater, susținut de contraforturi. La ultimul etaj se află cele două clopote din timpul Movileștilor. Celelalte turnuri au fost construite cu plan octogonal.
Sucevița păstrează elemente arhitectonice cunoscute din timpul lui Ștefan cel Mare, savant combinate cu motive din vremea domnitorilor Rareș și Lăpușneanu. Păstrând planul trilobat, contraforturi și abside laterale biserica se aseamănă foarte mult cu celelalte edificii moldovenești. Firidele alungite ale absidelor – dispuse în număr de 11 la cea răsăriteană – și cîte 5 la absidele laterale amintesc de arhitectura secolului XV. Interiorul se compune din pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorurile construite în timpul lui Ieremia Movilă conțin elemente arhitecturale provenite din Țara Românească.
Ușa de intrare în pronaos este încadrată și decorată din loc în loc cu sculpturi. Sistemul de boltire al pronaosului este alcătuit din frumoase calote sferice. Ferestrele, la exterior au ancadramente de baghete încrucișate. Trecerea spre încăperea mormintelor se face printr-o ușă cu chenar alcătuit din baghete încrucișate. Încăperea este luminată de două ferestre încastrate în zid. Deasupra bolții semicilindrice se află locul în care se depozitau obiectele dăruite mănăstirii. Intrarea în naos este încadrată de un chenar simplu la care se pot observa elemente de manieră renascentistă. Cupola și turla naosului se înalță pe arcuri, iar spațiul interior al turlei primește lumină prin patru ferestre. Absida altarului de formă circulară este prelungită de un spațiu dreptunghiular. La rândul său, altarul este luminat de o singură fereastră amplasată în axul central al său.
Pictura de la Sucevița este la fel de valoroasă ca și cea de la Voroneț, Arbore și Moldovița. Continuă tradiția meșterilor zugravi moldoveni, încântându-ne prin strălucirea coloritului și plasticitatea compozițională. Lucrarea a fost executată de către Ioan Zugravul și fratele său Sofronie. Temele transpar interesul pentru narațiune și introduc elemente din natură, fiind inspirate din Vechiul și Noul Testament din istoria bisericii creștine și din viața culturii greco-romane. Pe fațada nordică, imediat sub acoperiș este un registru cu serafimi și heruvimi. Urmează 13 scene inspirate din Geneză. Cea mai importantă temă este „Scara crească” în viziunea Sfântului Ioan Scărarul, care este o varianta a Judecății De Apoi, însă cu elemente împrumutate din tradiția și folclorul românesc. Orânduite pe șapte registre, fațadele absidelor au zugrăvite scene inspirate după cele șapte daruri ale Sfântului Duh. Fațada sudică a pronaosului dezvăluie temele Arborelui lui Iseu, alături Scara lui Iacob și filozofi din antichitatea greco-romană. Diferite scene din Imnul Acatist, Vechiul Testament și Viața Cuviosului Pahomie au fost amplasate pe partea superioară a exonartexului. Pridvorul cuprinde frescele cu scenele Judecății viitoare, scene din Vechiul Testament și inscripții zodiacale. Calota pronaosului, conform tradiției cuprinde pictura murală cu Sfânta Treime și Iisus Mîntuitorul, iar Viețile Sfinților Gheorghe și Nicolae sunt zugrăvite pe pereți. Diferite scene din Evanghelie și Iisus Pantocrator și-au găsit locul în absida sudică și în cupola turlei. Deasupra stranelor au fost pictate scene din Geneză.
În spațiul dintre ușă și peretele de sud sunt reprezentați Domnitorul Ieremia Movilă și familia sa. Portretele lui Gheorghe Movilă și al tatălui său Ioan, devenit călugăr la bătrânețe, întregesc compoziția tabloului votiv al bisericii.
Pictura altarului realizată pe patru registre cuprinde: Înălțarea Domnului și Maica Domnului înconjurată de apostoli, Cortul Mărturiei, Filoxenia, Învierea și Rugul, Împărtășirea Apostolilor Ierarhi. Prin multitudinea temelor și scenelor abordate, pictura de la Sucevița se dezvăluie ca un document de credință și de istorie.
La Sucevița și-au găsit odihna veșnică Movileștii. Tezaurul mănăstirii de o importanță covârșitoare, cuprinde un epitaf datat 1597 împodobit cu 10.000 de mărgăritare, dăruit de Ieremia Movilă, două acoperăminte de mormânt brodate cu fir de aur și mărgăritare pe fond de mătase, cruci, icoane de secol XVI și manuscrise decorate cu miniaturi. Într-o capsulă de argint se păstrează o șuviță de păr, aparținând doamnei Elisabeta, soția lui Ieremia Movilă. Legenda spune că, în semn de mare durere, Doamna Elisabeta și-a tăiat și trimis o șuviță de păr, în timp ce era prizoniera turcilor.
Ansamblul Suceviței prin frumusețea arhitecturii și calitatea artistică a decorației picturale constituie unul dintre cele mai valoroase monumente de artă moldovenească.
(sursa: http://www.maronet.ro)
