Mănăstirea Sucevița se află din nou printre siturile propuse pentru includerea în patrimoniul UNESCO

Mănăstirea Sucevița se află din nou printre siturile propuse pentru includerea în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, propunerea României urmând să fie analizată alături de alte 40, la întrunirea Comitetului Patrimoniului Mondial, între 25 iulie și 3 august, la Brasilia, se arată pe site-ul UNESCO.
Includerea Bisericii Învierii de la Mănăstirea Sucevița în patrimoniul UNESCO a mai fost discutată și la întrunirea de anul trecut a Comitetului, ca extindere a poziției ocupate deja în Lista UNESCO de bisericile din nordul Moldovei (din 1993). Comitetul a decis anul trecut să nu includă această biserică în Lista Patrimoniului Mondial, solicitând completarea documentației. Consiliul Județean Suceava a alocat, în noiembrie 2009, comunei Sucevița, fonduri de 50.000 de lei pentru finanțarea planului de urbanism general necesar pentru documentația de bază în vederea includerii Bisericii Învierii de la Mănăstirea Sucevița în patrimoniul UNESCO.
Comitetul Patrimoniului Mondial UNESCO va avea cea de-a 34-a convenție la Brasilia (Brazilia), în perioada 25 iulie – 3 august, pentru a decide care din cele 41 de situri culturale și naturale, propuse anul acesta de 35 de țări, vor fi înscrise în listă.
Printre propuneri, figurează 32 de situri noi. Anul acesta, Insulele Marshall, Kiribati și Tadjikistan au venit pentru prima dată cu propuneri pentru Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
În prezent, Lista Patrimoniului Mondial numără 890 de situri de „valoare universală excepțională”, dintre care 689 sunt culturale, 176 naturale și 25 mixte, aflate în 148 de țări.
Din România, pe Lista UNESCO se află deja Rezervația Biosferei Delta Dunării (inclusă în 1991), bisericile din nordul Moldovei (1993), ansamblul de sate cu biserici fortificate din Transilvania (1993, 1999), Mănăstirea Horezu (1993), cetățile dacice de la Orăștie (1999), bisericile maramureșene din lemn (1999) și centrul istoric al orașului Sighișoara (1999).
Siturile naturale propuse în acest an sunt: Parcul Natural Pirin (Bulgaria), muntele Danxia (China), unele formațiuni din insula Reunion (Franța), zona protejată a Insulelor Phoenix (Kiribati, Oceania), urmele fosilizate de dinozauri din Peninsula Iberică (Spania/ Portugalia), platoul Putorana (Rusia), Parcul Național Tajik (Tadjikistan) și o extensie la Muntele San Giorgio (Elveția/ Italia).
Siturile culturale propuse în acest an sunt: Siturile Coloniștilor-Deținuți Australieni (Australia), Orașul Graz – Centrul istoric și Schloss Eggenberg (extensie a sitului „Orașul Graz-Centrul istoric) (Austria), Canalul Augustowski – o structură atât umană, cât și naturală (Belarus/ Polonia), siturile miniere majore din Valonia (Belgia), Piața São Francisco din orașul São Cristóvão (Brazilia), monumentele istorice din „Centrul Raiului și al Pământului” din Dengfeng (inițial cunoscute sub numele de „Monumentele istorice de pe Muntele Songshan”) (China), situl cultural Konso (Etiopia), cetatea episcopală din Albi (Franța), sistemul de alimentare cu apă al muntelui Oberharz (extensie a sitului „Minele din Rammelsberg și Centrul istoric al orașului Goslar”) (Germania), Observatorul astronomic Jantar Mantar din Jaipur (India), Trenul ușor din Matheran (extensie a sitului „Liniile ferate montane din India”) (India), Ansamblul funerar Sheikh Safi al-din Khānegāh and Shrine din Ardabil (Iran), Bazarul istoric din Tabriz (Iran), Poarta cu trei arce din Dan (Israel), Fortul Iisus din Mombasa (Kenya), Atolul Bikini, sit pentru teste nucleare (Marshall Islands), Camino Real de Tierra Adentro (Mexic), Peșterile preistorice de la Yagul și Mitla în centrul văii Oaxaca (Mexic), zona de canale datând din secolul al 17-lea din Singelgracht, Amsterdam (Olanda), orașul minier Røros și zona înconjurătoare (extensie a „orașului minier Røros”) (Norvegia), orașele istorice din Coreea de Sud – Hahoe și Yangdong, Biserica Învierii de la Mănăstirea Sucevița (extensie a sitului „Mănăstirile Moldovei”) (România), Districtul At-Turaif din ad-Dir’iyah (Arabia Saudită), ansamblul paleolitic din Siega Verde (extensie a „siturilor de artă preistorice din Côa Valley”) (Portugalia, Spania), Binomul mercur/argint. Drumul de la Almaden și Idrija către San Luis Potosi (Spania/ Slovenia/ Mexic), Sarazm (Tadjikistan), Catedrala Sfânta Sofia cu anexele sale, bisericile Sfântul Kiril și Sfântul Andrei și mănăstirea Pechersk Lavra din Kiev (extensie a complexului monastic „Sfânta Sofia”) (Ucraina), Darwin’s Landscape Laboratory (Marea Britanie), Parcul Ngorongoro (Tanzania), Mount Vernon (SUA), sectorul central al citadelei imperiale Thang Long – Hanoi (Vietnam).
Siturile mixte propuse în acest an sunt: „Masivul Central din Sri Lanka: Moștenirea lui culturală și naturală” (Sri Lanka) și Monumentul Național al Marinei Papahānaumokuākea din Hawaii (Statele Unite ale Americii).
Anul acesta, niciun sit din cele aflate pe Lista Patrimoniului Mondial nu este nominalizat pentru retragere, așa cum s-a întâmplat anul trecut cu orașul german Dresda. Comitetul va discuta, în schimb, cazul parcului național Serengeti din Tanzania, unde urmează să fie construită o autostradă, în 2012.
Un alt caz îngrijorător este cel al lacului Baikal din Rusia, cel mai mare din lume, UNESCO primind o petiție din partea Greenpeace și World Wide Fund contra redeschiderii unei uzine de celuloză în zonă.
Mai multe situri celebre sunt deja „sub supraveghere strictă”, din cauza dezvoltării urbane necontrolate, printre ele aflându-se piramidele de la Machu Picchu din Peru și orașele Samarkand din Uzbekistan și Tombouctou din Mali.
Totodată, UNESCO ar putea adăuga noi situri pe lista „patrimoniului în pericol”, ce cuprinde în prezent 31 de astfel de locuri, printre care mai multe parcuri naționale din Congo și insulele Galapagos din Ecuador, primul sit clasat ca „patrimoniu mondial”, în 1978.