Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași

Încă de la înscăunarea sa din anul 1634, Vasile Lupu s-a considerat un urmaș al marilor basilei bizantini, pe care a încercat să îi și urmeze.
Ctitorirea Mănăstirii Trei Ierarhi
Ctitorirea Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” trebuie înțeleasă în contextul epocii, ca o emblemă a unui domnitor puternic, bogat și ambițios, dorită un model pentru toate bisericile ortodoxe. În plus, ea reprezintă și un element strategic pentru sistemul defensiv al Moldovei, pentru că fiind supuși ai Înaltei Porți domnii moldoveni nu aveau voie să își mai clădească cetăți de apărare. De aceea recurgeau la soluția bisericilor fortificate. Mănăstirea „Trei Ierarhi” nu face excepție și va fi înconjurată de ziduri groase.
Construcția lăcașului a început cel mai probabil în anul 1637, la doar trei ani după suirea pe tron a lui Vasile Lupu, dată până la care el zidise deja alte două biserici în Iași: „Sfântul Ioan Botezătorul” (ctitorită de Miron Barnovschi, biserică pe care Vodă Lupu doar o finalizează) și „Sfântul Atanasie” din Copou. La construcția edificiului au lucrat meșteri din Răsărit și Apus, sculptori în piatră, care au înfrumusețat exteriorul printr-o multitudine de broderii. Biserica a fost sfințită de vrednicul de pomenire Mitropolit Varlaam al Moldovei, la data de 6 mai 1639.
Aducerea Moaștelor Sfintei Parascheva
Ca urmare a condițiilor politice și religioase din secolele XIV-XVII, impuse de Poarta Otomană, Patriarhiile Ortodoxe din Orient se zbăteau în greutăți apăsătoare morale și materiale. Cu scopul de a le ajuta, Vasile Lupu a plătit la începutul domniei sale datoriile Patriarhiei din Ierusalim, iar în 1641 cele ale Patriarhiei din Constantinopol. În schimbul acestor ajutoare, Patriarhul Partenie al Constantinopolului a luat hotărârea de a dărui voievodului Moldovei, în semn de mulțumire, moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva.
Astfel, Vasile Lupu va lua moaștele Sfinte Parascheva din biserica „Sfântul Gheorghe” din Fanar pentru a le duce în ultima călătorie, pe pământ românesc, la 13 iunie 1941. De atunci, moaștele au mai fost mutate doar o singură dată, pe 27 decembrie 1888, în nou zidita Catedrală Mitropolitană din Iași.
Sinodul de la lași, 1642
Unul dintre evenimentele de seamă din secolul al XVII-lea a fost Sinodul de la Iași, ale cărui lucrări au început la 15 septembrie 1642 și s-au ținut în biserica și în Sala Gotică a Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi”, sub președinția domnitorului Vasile Lupu. Sinodul trebuia să discute, să corecteze și să aprobe textul Mărturisirii de credință redactată de Petru Movilă, Mitropolitul Kievului. Lucrarea a primit aprobarea Patriarhiei de Constantinopol la 11 martie 1643 și a fost tipărită sub titlul de Mărturisirea ortodoxă a credinței catolice și apostolice de răsărit.
Sinodul de la Iași a făcut pentru câteva zile din Mănăstirea „Trei Ierarhi” centrul întregii Ortodoxii, iar din domnitorul Vasile Lupu un urmaș al basileilor care patronau desfășurarea Sinoadelor Ecumenice.
Școala și tipografia de la „Trei Ierarhi”
În 1640 Vodă Lupu a pus bazele Colegiului de la „Trei Ierarhi”, prima instituție de învățământ superior din Moldova. Noua școală a funcționat inițial chiar în clădirile mănăstirii, iar mai apoi, în 1641, domnitorul a cumpărat o casă special pentru ea.
În 1640, când ieromonahul Sofronie Poceațki vine de la Kiev la Iași, aduce cu sine și o tiparniță și meșteri tipografi care să poată lucra la ea, cu toții instalându-se la „Trei Ierarhi”. Opera cea mai importantă a tiparniței de la „Trei Ierarhi” va rămâne, fără îndoială, Cazania lui Varlaam din 1643, prima carte românească tipărită în Moldova. În vremea lui Vasile Lupu la Mănăstirea „Trei Ierarhi” s-au mai tipărit încă patru cărți (Șapte Taine, Răspunsul la Catehismul calvinesc, Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu și Pravila lui Vasile Lupu). După domnia lui Vasile Lupu tipăriturile din Moldova încetează pentru un sfert de veac, fiind reluate abia în anul 1679, cu o tiparniță dăruită de Ioachim, Patriarhul Moscovei.
Vremuri de încercări
Mănăstirea „Trei Ierarhi” a trecut prin multe încercări de-a lungul veacurilor. Fiind parte integrantă a orașului, ea a cunoscut și a trăit, la rândul său, toate vitregiile suferite de cetate. La scurtă vreme după ctitorire, în 1646, lavra monahală va fi închinată Sfântului Munte Athos de către domnul Vasile Lupu.
Administrarea proastă a mănăstirii, împreună cu repetatele vandalizări din partea cotropitorilor tătari, polonezi sau cazaci, alături de cutremurele succesive din secolul XVIII, au dus la ruinarea mănăstirii. Obștea a fost risipită în anul 1863, la secularizarea averilor mănăstirești, iar mănăstirea a fost închisă și transformată în muzeu.
Refacerea mănăstirii
Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice l-a propus pe arhitectul francez Lecomte du Noüy, care conducea lucrările de restaurare la biserica Mănăstirii din Curtea de Argeș, să restaureze și această biserică. Lucrările s-au desfășurat între 1882 -1904.
Arhitectul Lecomte a adus monumentului însemnate modificări: coborârea la nivelul acoperișului, a cupolelor de pe pridvor, abside și altar, precum și înălțarea turlelor cu un rând de firide mici, ornate, și cu o cornișă. În plus, același arhitect a modificat și acoperișul turlelor, care era similar cu al celor de la biserica Mănăstirii Cetățuia din Iași.
Resfințirea bisericii a fost săvârșită pe 3 octombrie 1904 de Mitropolitul Partenie Clinceni, în prezența Regelui Carol I și Regina Elisabeta.
Noua obște
În luna iulie a anului 1994, sub stăreția părintelui Clement Haralamb, s-a pus început pentru noua obște formată de tineri, absolvenți de studii superioare și râvnitori de a duce o viață în Hristos. Lucrarea lor a fost una de reîntoarcere la izvoarele Ortodoxiei, la cântarea și pictura bizantină.
Între anii 1995-2012, exteriorul bisericii mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” a trecut printr-un proces de restaurare laborios, complex și important. Cea mai mare pondere a lucrărilor a constat în oferirea unei siguranțe pereților și structurii zidăriei. Au mai fost lucrări de integrare, acolo unde bucăți de piatră lipseau, taselări, completări, operațiuni chimice de curățare a pietrei, gomaj, încheind cu așa-numita hidrofobizare care protejează ulterior piatra de intemperii.
Din anul 2008, stareț al mănăstirii este arhimandritul Nichifor Horia.
Date de contact
Adresă: Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, nr. 28, Iași, cod 700028
Telefon: (+4) 0232 216 349și (+4) 0734 998 030
E-mail: sfintiitreiierarhi@mmb.ro