Mănăstirea Sfânta Tecla se află în localitatea siriană Maaloula; localitatea este una cu populație aramean-siriacă, și una dintre localitățile turistice ale Siriei. Localitatea este în mare măsură de confesiune creștină, fiind locuit de melkiți, și se află la o distanță de 50 de kilometri nord-est de Damasc, venind dinspre Lebanon. Construită pe un loc stâncos, localitatea se află la o altitudine de 1.500 de metri, în Munții Qalamoun. Numele localității provine dintr-un cuvânt aramaic ce înseamnă „intrare”; numele îi vine de la faptul că este situată la intrarea într-un defileu strâmt. Împreună cu alte două mici orășele din apropiere, Maaloula se numără printre singurele locuri în care se mai vorbește încă dialectul vestic aramaic. Acest dialect, din ce în ce mai rar întâlnit astăzi, este cel vorbit în vremea lui Iisus Hristos.
În Maaloula se află două mari mănăstiri creștine: Mănăstirea Sfinții Serghie și Vah, numită „Mar Sarkis”, și Mănăstirea Sfânta Tecla, numită „Mar Taqla”. Pe lângă acestea două, se mai găsesc și multe alte ruine ale vechilor mănăstiri, biserici, morminte și sanctuare. Pe la aceste locuri sfințite de pașii celor mult-rugători se perindă mulți pelerini, atât de creștini cât și musulmani.
Mănăstirea Sfinții Serghie și Vah – Mar Sarkis – a fost construită în secolul al IV-lea, pe ruinele unei vechi templu păgân, având o formă simplă, asemănătoare celor ridicate în cinstea martirilor vremii. Aceasta a fost numită după numele Sfântului Sarkis (Serghie), un soldat roman ce a fost executat pentru credința sa creștină. Mănăstirea funcționează îi în ziua de astăzi, ducând în spate povara anilor de istorie.
Mănăstirea Sfânta Tecla – Maaloula – scurt istoric
Prezența în aceste locuri a Sfintei Tecla a dus la convertirea locuitorilor și la luminarea întunericului necredinței. Ea a îndemnat la părăsirea idolilor și la primirea Botezului creștin. Nenumăratele ei minuni s-au răspândit cu repeziciune, iar numele de „mama celor bolnavi” l-a primit într-un timp foarte scurt.
Sfânta Tecla a viețuit și a învățat oamenii ce o căutau dintr-o peșteră a defileului. Tot în acea peșteră a și adormit în Domnul, puțin mai târziu aici apărând o sfântă mănăstire. Arhitectura locului este simplu și încărcată de liniște și duhovnicie.
Mormântul Sfintei Tecla se află în partea superioară a mănăstirii, spre acesta urcându-se pe scări de lemn și pământ, încă din momentul îngropării acesteia. Mănăstirea are aranjat și un muzeu ce păstrează numeroase unelte ieșite din uz, din metal sau lut, unele dintre ele datând încă din secolul al XII-lea.
Mănăstirea Sfânta Tecla este o mănăstire greco-ortodoxă. Ansamblul monahal a fost construit pe mai multe nivele de altitudine, la nivelul superior aflându-se o biserică nouă și modern dotată, cu un frumos dom și cu o răcoroasă peșteră.
„Mar Taqla” a fost recent restaurată, pelerinii venind către aceasta într-un număr impresionant. În interiorul mănăstirii se păstrează, cu mare evlavie, moaștele Sfintei Tecla, fiica unei prințese selgiucide și ucenica Sfântului Pavel.
Mănăstirea dispune și de locuri de cazare pentru pelerinii ce îi calcă pragul. Clădirile arhondaricului sunt construite în secolul al XIX-lea. Clădirile monahale se află într-o continuă dezvoltare și într-o permanentă îngrijire.
Sfânta Tecla, viața pe scurt
Sfânta Tecla, sărbătorită în calendarul ortodox azi, 24 septembrie, este cea dintâi muceniță care a pătimit pentru credința în Hristos și a trăit pe vremea Sfântului Apostol Pavel, fiind ucenica Sfântului Apostol Pavel. Ea s-a născut în Iconia și, la vârsta de 18 ani, a fost logodită cu un tânăr de bun neam, anume Tamir. Printre alte daruri, sfânta avea și frumusețe trupească și adunase multă învățătură, pentru o tânără de vârsta ei.
Pe la anul 45 după Hristos, când Apostolul Pavel a venit în Iconia, însoțit de Varnava, tânăra Tecla, ascultându-l vorbind în casa lui Onisifor a îmbrățișat noua credință; și, înțelegând, tot de la Pavel, prețul fecioriei, s-a hotărât a-și trăi viața ca fecioară, în slujba Evangheliei Domnului, ca una ce avea de la Dumnezeu și darul cuvântului, cu o mare adâncime și putere de convingere.
Aflând părinții de hotărârea fiicei lor de a-și trăi viața în feciorie și de a urma lui Pavel, au început să o certe, să o chinuiască, iar, în cele din urmă, să o bată și să o calce în picioare. Logodnicul ei, de altă parte, neizbutind să schimbe credința Sfintei Tecla a mers la dregătorul cetății și i-a cerut să prindă pe Sfântul Pavel și să-l țină în temniță, ca unul ce este creștin și creștinase pe Tecla.
Fiind în primejdie să fie ea însăși întemnițată, Tecla și-a părăsit familia și părinții și a plecat în căutarea Apostolului, îndrumătorul său, care, între timp, fusese izgonit din cetate și se afla acum în Antiohia Pisidiei. Aici, un tânăr desfrânat, Alexandru cu numele, văzând frumusețea Teclei, s-a aprins de pofta trupească pentru dânsa și, cu daruri și ademeniri, a încercat să o tragă la păcat.
Neizbutind în planul său, înnebunit de patimă și de ură, ticălosul desfrânat a vorbit la mai marele cetății pe Tecla, că este creștină, și a cerut osândirea ei. Frumoasa fecioară creștină a fost prinsă și osândită să fie dată la fiare. Deci, văzând poporul că fiarele cu nimic n-o vătămau pe sfântă, a strigat cu mare glas: „Mare este Dumnezeul pe Care-L cinstește Tecla!”, și au slobozit pe sfântă.
Propovăduind prin multe locuri pe Domnul Iisus Hristos și trăgând pe mulți la credință, s-a dus în patria sa. Iar acolo, petrecând într-un loc pustiu, din Vechea Seleucie – Maaloula, în Siria -, și făcând multe minuni, și-a încheiat viața aceasta, trăind în pace, în rugăciune și în pustnicie. Iar toată vremea vieții sale a fost de nouăzeci de ani.
(www.crestinortodox.ro)
