Mănăstirea Putna nu are calitate de cult religios recunoscut în România

Mănăstirea Putna și Direcția Generală a Finanțelor Publice (DGFP) Suceava au intrat în conflict după ce reprezentanții statului au depus o contestație în anulare la Tribunalul Suceava. Prin acest act, DGFP Suceava solicită anularea unei hotărâri judecătorești irevocabile pronunțată pe 1 iulie 2011, în urma căreia Mănăstirea Putna a câștigat dreptul de a se intabula pe o suprafață de 14 hectare de teren.
Arhimandritul Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, a declarat: „În data de 7 decembrie 2011, Direcția Finanțelor Publice a Județului Suceava, ca reprezentant al Statului Român, a depus la Tribunalul Suceava o contestație în anulare prin care cere să se anuleze hotărârea judecătorească menționată. Acest demers al unei instituții publice ne surprinde cu atât mai mult cu cât, mai ales în ultimii ani, lumea politică și mass-media au încercat să ne convingă că nu se poate concepe un stat de drept în care să nu se garanteze respectarea proprietății private. Urmare a acestor intervenții, majoritatea cetățenilor și-au recuperat sau au fost despăgubiți pentru proprietățile confiscate abuziv de către regimul comunist”.
Reprezentanții clerului și-au arătat surprinderea vizavi de o serie de mențiuni care apar în contestația în anulare depusă de DGFP Suceava.
Mai exact, se arată că instanța care a dat câștig de cauză Mănăstirii Putna în luna iulie a acestui an nu a observat că acțiunea trebuia timbrată. Pentru a beneficia de acest avantaj, Mănăstirea Putna trebuia să fie înscrisă în rândul cultelor religioase recunoscute în România conform Anexei 1 din Legea 489/2006.
„Reclamanta Mănăstirea Ortodoxă Putna nu are calitatea de cult religios recunoscut în România, nefiind scutită de la plata taxelor (n.a. – taxă de timbru și taxă de timbru judiciar)”, se arată în contestația în anulare formulată de DGFP Suceava.
Starețul Mănăstirii Putna a făcut apel public pentru retragerea contestației în anulare
De cealaltă parte, starețul Mănăstirii Putna spune că este pe cale să se producă o mare nedreptate, motiv pentru care a făcut un apel public către instituțiile statului.
„Dacă nu vom reuși să garantăm proprietatea privată dobândită legitim, cine ne va garanta în viitor munca noastră, moștenirea noastră, libertatea noastră ca cetățeni și creștini? O țară nu se clădește pe nedreptate! Prin urmare, cerem reprezentanților statului să intervină pentru retragerea Contestației în anulare depusă de Statul Român prin Direcția de Finanțe Publice a Județului Suceava”, a declarat arhimandritul Melchisedec.
Mănăstirea Putna a primit dreptul de a se intabula pe suprafața de 14,02 hectare de teren în urma unui proces care a durat aproximativ jumătate de an. Inițial, Judecătoria Rădăuți a respins cererea Mănăstirii Putna prin care reprezentanții acesteia cereau radierea din cartea funciară a statului român în calitate de proprietar, precum și cererea de intabulare formulată de Mănăstirea Putna. Decizia de la Rădăuți a fost atacată cu recurs la Tribunalul Suceava. Judecătorii de aici au ajuns la concluzia că cererea Mănăstirii Putna este întemeiată, motiv pentru care au admis recursul și au constatat că „reclamanta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate cu privire la suprafața totală de 140.243 mp teren, situat în intravilanul localității Putna”. Tribunalul Suceava a decis radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate pe care-l avea statul român și a dispus intabularea Mănăstirii Putna.
Terenul pentru care a fost deschis acest proces a ajuns în proprietatea Mănăstirii Putna în 1502, printr-un hrisov semnat de domnitorul Ștefan cel Mare care întărea sub blestem daniile făcute către acest lăcaș de cult unde-și doarme somnul de veci. Ulterior, după Al Doilea Război Mondial, terenul a fost luat de autoritățile comuniste și intabulat de statul român.