– 600 de ani de existență și 470 de ani de pictură murală exterioară
Biserica acestei mănăstiri, construită la începutul sec. XV (cca. 1405) de către boierul Oană, vornic al divanului domnesc de la Suceava, este prima construcție din zid de piatră din Moldova. Întîia ei atestare documentară datează din 1415, cînd voievodul Alexandru cel Bun îi donează o importantă moșie.
În 1473, Ștefan cel Mare înzestrează mănăstirea de aici, printre altele, cu o splendidă lucrare bisericească care îi poartă chipul și va fi ferecată în argint, în atelierele mănăstirii, devenind cunoscută sub numele de „TETRAEVANGHELIARUL de la HUMOR”.
Parțial distrusă de vicisitudinile vremii, biserica mănăstirii este reclădită în 1530 de către marele logofăt Toader Bubuiog și îmbogățită cu numeroase moșii. Noua biserică devine prima care încorporează un elegant pridvor deschis (înlocuind obișnuitul pridvor închis) și tot prima care este prevăzută cu o tainiță pentru păstrarea odoarelor de cult.
Dar lucrarea de artă care i-a adus o deosebită faimă în lume și a stîrnit o mare admirație este pictura exterioară realizată în 1535, Humorul fiind prima din cele cinci biserici bucovinene (Voroneț, Sucevița, Moldovița și Arbore) care a fost pictată în asemenea manieră. Principalul autor și coordonator al acestor magnifice fresce care avea s-o facă celebră peste ani este Toma de la Suceava, colaborator apropiat al domnitorului Petru Rareș, care s-a dovedit un mare maestru al picturii murale religioase.
Mănăstirea Humorului a constituit de-a lungul timpului o veritabilă școală de formare a cadrelor ecleziastice din nordul Transilvaniei, Maramureș și Moldova, un focar de răspîndire a luminii cărții în rîndul fiilor de țărani și un factor de educare moral-religioasă a sute de generații de credincioși. În decursul veacurilor de activitate, această instituție monahală a cunoscut numeroase vicisitudini ale vremii – războaie, devastări, incendii, fiind desființată ca mănăstire în 1785 de către autoritățile habsburgice care au ținut sub ocupație Bucovina timp de aproape un secol și jumătate, dar a revenit, în cele din urmă, la vechiul statut monahal începînd din 1990.
În ciuda dificultăților cu care s-a confruntat în cele șase secole de existență, mănăstirea de la Humor își păstrează și astăzi frumusețile specifice alături de celelalte lavre medievale din Bucovina, făcînd să provoace interesul multor specialiști care i-au dedicat numeroase studii și admirația diferitelor personalități de vază, fapt care a dus la cuprinderea ei în patrimoniul universal al U.N.E.S.C.O.
Vechimea și specificitatea mănăstirii la care se adaugă frumusețea cadrului natural și ambianța arhitecturală a gospodăriilor localnicilor a făcut din localitate și din zonă un marcant factor care atrage anual zeci de mii de turiști din țară și din lume.
Prof. Dr. Lecu Buburuzan, fiu al satului
