Mănăstirea Dragomirna, între istorie și nepăsare

– Catapeteasma bisericii a început să se degradeze, turla bisericii și-a pierdut rezistența, iar contraforții au nevoie urgentă de reconsolidare
– Autoritățile au dat de înțeles că nu întrezăresc nici o soluție prin care mănăstirea să fie ajutată financiar
Sucevenii sunt mândri când le spun altora, români sau străini, că sunt bucovineni. Bucovina înseamnă chiar și pentru cei din cele mai îndepărtate țări un loc cu peisaje mirifice și, bineînțeles, locul cu cele mai frumoase mănăstiri. Mănăstirile bucovinene, prin frumusețea, prin vechimea și prin istoria pe care o dezvăluie au devenit o carte de vizită națională. Printre acestea, un loc de cinste îl ocupă și Mănăstirea Dragomirna, situată la doar câțiva kilometri de municipiul Suceava.
Nici maicile de la Dragomirna nu mai știu câte sute de mii sau poate chiar milioane de credincioși au trecut pragul mănăstirii. Oricum sunt foarte mulți cei care au gustat din frumusețea Mănăstirii Dragomirna și care s-au desfătat ascultând istoria care parcă a încremenit între zidurile mănăstirii. Mai cu seamă merită de observat mândria cu care un sucevean sau chiar oricare alt român le arată străinilor frumusețea acestui loc.
Și totuși mănăstirea, după secole de existență, în care nu a contenit să-i încânte pe toți care au avut șansa de a o vedea, dintre zidurile sale groase, strigă după ajutor. O catapeteasmă de o valoare inestimabilă a început să se degradeze, turla bisericii și-a pierdut rezistența, chiar și contraforții au nevoie urgentă de reconsolidare. Întreaga pictură este afectată de povara anilor care au trecut peste ea. Dacă toate aceste lucruri nu vor putea fi rezolvate urgent, există pericolul ca una dintre perlele Bucovinei, care ne-a dat timp de secole posibilitatea să ne facem cunoscută istoria, să se piardă.
Maica stareță Heruvima își exprimă nedumerirea în legătură cu faptul că, deși atât autoritățile locale, cât și cele centrale cunosc aceste probleme și recunosc importanța istorică a mănăstirii, toți ridică din umeri când vine vorba despre identificarea de resurse pentru a salva acest monument istoric. Recent, reprezentanți ai Direcției pentru Patrimoniu și Cultură au vizitat mănăstirea și au luat cunoștință despre problemele acesteia. Demersurile s-au oprit însă aici pentru că, în afară de investigarea problemelor, autoritățile au dat de înțeles că nu întrezăresc nici o soluție concretă prin care mănăstirea să fie ajutată financiar.
După nenumărate demersuri făcute de maicile de la Dragomirna, care nu au avut nici un rezultat, acestea par cuprinse de o adâncă descumpănire. „Eu am experiență pentru că am umblat mult. Ei promit, dar după ce promit nu pot să ajungă la fapte”, a spus stareța mănăstirii, referindu-se la lipsa de implicare a autorităților. Nedumerirea ei este cu atât mai mare, cu cât, afirmă aceasta, „Mănăstirea nu este a noastră, ci a generațiilor următoare”.
– Costurile de reconsolidare și restaurare a Mănăstirii Dragomirna sunt de ordinul zecilor de miliarde de lei
Cât de mare este pericolul în care se găsește Mănăstirea Dragomirna? În primul rând, însăși rezistența construcțiilor care compun mănăstirea este amenințată prin faptul că turla și contraforții au fost afectați de trecerea timpului. În plus, ceea ce dă cu adevărat valoare mănăstirii, catapeteasma și celelalte picturi, sunt într-un stadiu avansat de deteriorare. Costurile de reconsolidare și restaurare sunt foarte mari. După o evaluare sumară făcută de maica stareță, numai pentru reabilitarea contraforților ar fi necesare aproximativ 7 miliarde de lei. Cheltuielile pentru refacerea picturilor nu au fost încă evaluate. În ceea ce privește anexele gospodărești pe care le are mănăstirea și din care provin mijloacele de subzistență ale maicilor, nu s-a mai obosit nimeni să vadă ce ar trebui de făcut. Costurile acestor lucrări sunt exorbitante, iar posibilitățile de a le finanța, aproape nule. Maica stareță pare că nici măcar nu știe unde ar trebui să-și pună nădejdea: în autoritățile care au dezamăgit-o de atâtea ori până acum sau în oamenii de bună credință, ce înseamnă fiecare în parte câte puțin, dar care dacă își unesc eforturile ar putea face mai mult decât autoritățile.
„Eu știu… Poate că fiecare are de dat un răspuns în fața lui Dumnezeu. Știu că este greu cu banii, toți au greutăți, dar poate că unii vor fi sensibilizați. Știu eu cum să ajung la sufletul lor?! Cel care are nu prea dă. Mai ușor e să faci cu banul văduvei și al săracului”, a spus maica stareță Heruvima.
Au rămas mai puțin de patru luni până când România va deveni țară membră a Uniunii Europene. Dincolo de declarațiile pompoase ale autorităților privind patrimoniul cultural și conservarea valorilor naționale, măicuțele, după nenumărate dezamăgiri, își pun acum nădejdea în sufletul creștinilor simpli, care iubesc Mănăstirea Dragomirna.