Mâna nevăzută a lui Dumnezeu, ocrotitoare permanent, a lucrat pururea în viața și faptele lui Ștefan cel Mare. Iată, spre exemplu, tradiția istorică ne spune că la Râmnic, înainte de confruntarea cu oastea lui Basarab cel Tânăr – Țepeluș, bătălie crâncenă, cu pierderi mari de ambele părți, cronicarul moldovean contemporan crezând că se va pomeni acest război și acea moarte până la sfârșitul veacurilor, Ștefan cel Mare a primit cerescul ajutor prin Sf. Mucenic Procopie, după cum însuși ne spune în pisania bisericii de la Bădeuți În anul 6989(1481) luna lui iulie, în ziua Sf.M. Mc. Procopie, Io Ștefan Voievod ….a avut război la Râmnic cu Basarab Voievod cel Tânăr…. și a ajutat Dumnezeu pe Ștefan Voievod și a biruit… De aceea Ștefan Voievod a binevoit a zidi biserica aceasta întru numele Sf. M. Mc. Procopie.
Iată de exemplu, în documentul din 15 martie 1490 (6998) Ștefan cel Mare întărește Episcopiei de Rădăuți 50 de biserici cari au fost date… de moșul nostru de Alexandru Voievod (Alexandru cel Bun n.n.), între care la numărul 31 este amintită Biserica din Badeuți, atenționând că după viața noastră cine va fi domn pământului nostru moldovinesc din copii noștri sau din neamul nostru, sau ori și pe cine Dumnezeu va alege să fie domn pământului nostru acela să nu strice dania și întărirea noastră, ci să o întărerască și împuternicească.
Din acest document vedem că Ștefan cel Mare știa de faptul că în vremea lui Alexandru cel Bun în Badeuți existase o biserică, din lemn, probabil încă din vremea descălecătorilor de țară, biserică pe care Alexandru cel Bun a dăruit-o împreună cu preotul ei printr-un hrisov domnesc din 26 iulie 1401, nou înființatei Episcopii de Rădăuți. Această biserică din lemn a fost înlocuită de Ștefan cel Mare cu o monumentală biserică de zid cu zvoniță, în amintirea câștigării bătăliei purtate cu Basarab cel Tânăr .
Cu biserica Sf. Procopie din Badeuți, Ștefan cel Mare inaugurează marea campanie de construcții de biserici, construirea ei durând 159 de zile. De altfel, cercetătorii au stabilit, în unanimitate, că marea epocă constructivă în domeniul arhitecturii religioase, epocă în care s-a concretizat pe deplin stilul moldovenesc în arhitectură, a început în anul 1487, odată cu construirea Bisericii Sf. Mc. Procopie – Badeuți și a Bisericii Sf. Cruce – Pătrăuți.
Ștefan cel Mare a transformat biserica în mănăstire, înzestrându-o cu chilii pentru călugări și cu școală pentru pregătirea de meșteri caligrafi și miniaturiști, unde se copiau și se scriau cărți religioase răspândite în toată Moldova: Badeuțul avea… și o remarcabilă activitate culturală, care se desfășura la mănăstirea Sf. Procopie, înălțând pe o seamă de meșteri caligrafi până în atenția domniei după cum afirma părintele Petru Rezuș. Astfel, dintr-o însemnare de pe o Evanghelie sârbească, scrisă frumos cu aur și cerneală neagră, Evanghelie dăruită de domnitorul Vasile Lupu bisericii cu hramul „Sf. Trei Ierarhi” din Iași, în anul 1641, aflăm o știre despre un popă Sidor de la Badeuți, care era un admirabil caligraf. Despre această evanghelie, amintește și Melchisedec, episcopul Romanului în ale sale Notițe istorice și arheologice de pe la 48 mănăstiri și biserici antice din Moldova (București, 1885). Dintr-o altă însemnare de pe un manuscris al lui Vartolomeu Măzăreanu, aflăm că, prin osârdia și cheltuiala a prea cinstitului și cucernicului preot Miron de la Badeuți, am tălmăcit și am scris această slujbă a Sfântului și marelui Procopie.
Curtea domnească din Badeuți ar putea fi datată din perioada domniei lui Petru I Mușat (1374-1392), primul voievod care întreprinde o largă acțiune de construire a unor edificii militare, civile și bisericești. La curtea domnească de la Badeuți se oprea și Ștefan cel Mare, în trecere de la Suceava spre biserica-necropolă Sf. Nicolae din Rădăuți, unde își dorm somnul de veci Bogdan Întemeietorul, Lațcu – fiul lui Bogdan, Petru I Mușat și alți domnitori mușatini, drum ce ducea și spre Mănăstirea Putna. Ștefan cel Mare se retrăgea adeseori la Badeuți, spre a se odihni. Astfel, în luna septembrie 1503, a fost prezent aici împreună cu o parte din curtenii și dregătorii săi, mărturie stând câteva hrisoave.
Astfel, prin hrisovul din 8 septembrie 1503 (7011), emis la Curtea Domnească din Badeuți, Ștefan cel Mare confirmă mănăstirii Putna, unde era egumen popa Spiridon, stăpânirea peste patru sălașe de țigani robi care fuseseră aduși din Țara Românească. Hrisovul a fost scris de Matei din Badeuți. Din hrisovul emis la Curtea Domnească din Badeuți la 13 septembrie 1503, Ștefan cel Mare dăruiește fraților Buda și Grozea, pentru slujbă dreaptă și credincioasă, un loc pustiu pe Sărata, atâta pământ cât va fi nevoie pentru așezarea unui sat, iar prin hrisovul din 18 septembrie 1503, emis tot la Curtea Domnească din Badeuți, Ștefan cel Mare întărește lui Ion Tălmaciu satul Ruseni de Tutova. Ultimele două hrisoave au fost scrise de Ion Popovici, diac, la Badeuți.
În septembrie 1538, Petru Rareș a fost atacat și înfrânt de către poloni, tătari și turci, fiind trădat și părăsit de boierii care au refuzat să lupte împotriva lui Soliman Magnificul. Petru Rareș se refugiază în Transilvania, în timp ce armata turcă asediază Cetatea Sucevei. Boierii și vlădicii din Sfatul Țării s-au adunat la Curtea Domnească din Badeuți(14-18 septembrie 1538) hotărând închinarea țării turcilor, predarea Cetății Sucevei, plata unui tribut anual Porții și acceptarea, ca domn, pe Ștefan Lăcustă, pretendentul susținut de turci. Despre acest eveniment ne vorbește cronicarul Grigore Ureche: Prădându-și stropșindu Țara Moldovei, Împăratul Soliman, și fiindu țara bejenită spre munte, strânsu-s-au vlădicii și boierii țării, la sat la Badeuți, de s-au sfătuit cu toții ce vor face de acea nevoie ce le venise asupra lor. Mai apoi din toate s-au ales sfat ca să trimită sol la împăratul, cu mare rugăminte și plângere să-i ierte.
În stadiul actual al cercetărilor nu se cunosc încă împrejurările și nici anul în care Curtea Domnească din Badeuți a fost distrusă. Este posibil ca ea să fi fost distrusă din ordinul turcilor în timpul domniei lui Dumitrașcu Cantacuzino (1674-1675), cel care a distrus cetățile Moldovei prin foc sau prin aruncarea în aer cu praf de pușcă.
Prin hrisovul din 6 august 1583, emis la Iași, voievodul Petru Șchiopul dăruiește mănăstirii Sucevița un sat din satele noastre care au fost drepte domnești ascultătoare de curtea noastră de la Badeuți, apoi prin hrisovul domnesc din 26 februarie 1586, emis la lași, voievodul Petru Șchiopul dăruiește mănăstirii Sucevița satul Mândrești pe Siret, care fusese proprietatea lui Gheorghi, episcop de Rădăuți precum și satele Sucevița și Novoselnița, care se cheamă Movileni„„ câte au ascultat de curtea Badeuți, care acele mai sus scrise sate au fost ale noastre drepte domnești ascultătoare de ocolul Badeuților. (subl.n.) Și astfel de documente găsim și în secolul al XVII -lea, când apare în documente atestată și localitatea Milișăuți.
La acest prim hram al Mănăstirii Sf. Procopie – Badeuți, după redeschidere, și la început de restaurare, preacuviosul părinte stareț este chemat, așa cum a zis Proorocul David, să nu dea somn ochilor, nici genelor dormitare, nici odihnă tâmplelor până nu va vedea locașul lui Dumnezeu din sufletul fiecărui creștin care va trece pragul vechii biserici ctitorit, reconstruit, împodobit, înfrumusețat.
Cartea vieții monahale în ale cărei file s-au scris atâtea rânduri în această mănăstire a fost redeschisă, iar noi cei ce astăzi avem această bucurie de a o redeschide să avem puterea să scriem și noi câteva pagini de istorie, credință, cultură și mărturisire creștină ortodoxă.
Slavă Preamilostivului Dumnezeu, Sf. Mc. Procopie ocrotitor al Sfintei Noastre Mănăstiri pentru toate darurile revărsate asupra noastră și pentru acest eveniment care s-a scris în Cartea de Aur a Ortodoxiei pe aceste locuri prin purtarea de grijă a Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților în ciuda oprobiului adus Înaltpreasfinției Sale de cei care au fost împotriva împlinirii începutului acestui deziderat și anume, acela de a da istoriei ceea ce este a istoriei!
Arhid. Vasile M. DEMCIUC
