Dintre cele zece cazuri nominalizate la Gala Top 10 Suceveni -ediția a II-a, povestea preotului Mihai Negrea, care crește nu mai puțin de 42 de copii, orfani ori provenind din familii dezorganizate, a adunat cele mai multe voturi din partea spectatorilor care i-au putut urmări povestea în cadrul reportajelor video prezentate în cadrul galei de la sfârșitul săptămânii trecute, părintele primind premiul publicului.
Despre părintele Negrea v-am povestit, într-una din edițitiile trecute, că a deschis în urmă cu trei săptămâni, la Vatra Dornei, un centru de copii.
A luat în administrare o clădire lăsată în paragină de aproape un deceniu și în nici două luni și jumătate, cu sprijinul prietenilor -așa îi numește el pe toți cei care l-au ajutat și îl ajută – a transformat-o într-o casă pentru copii. 30 vor sta permanent acolo, iar alți 50 vor lua o masă caldă la prânz, zi de zi.
„Din cerșit”
În lăcașul de cult la care slujește, Mănăstirea Podul Coșnei de la intrarea în comuna Poiana Stampei, e plin de copii.
În total, părintele și soția sa, Iulia Negrea, îngrijesc 42 de copii, dintre care 15 locuiesc efectiv în mănăstire, iar restul au rămas la casele lor, însă primesc săptămână de săptămână pachete cu alimente, dulciuri, hăinuțe și rechizite.
„Din cerșit… mă doare cuvântul, dar o fac cu inima deschisă, încercând să le explic tuturor că nu cerșesc pentru mine, cer pentru copii”, îmi explică părintele.
Gemenii Remus și Romulus și frații lor mai mici, Ioana și Alexandru, au fost primii și singurii, credea preotul Negrea în 2006, copii pe care ar putea să-i crească la mănăstire, după ce mama lor murise înecată, iar tatăl nu îi mai putea îngriji, fiind paralizat în urma unui accident.
„Soțul meu i-a oprit aici, deși nu aveam mare lucru, toți patru dormeau înghesuiți într-o cameră, dar aveau un culcuș măcar, dormeau în podul casei, taică-su, așa paralizat cum era, consuma băuturi alcoolice și se purta cumplit cu ei”, își amintește Iulia Negrea.
Nimănui nu îi dădea prin cap la acea vreme că cei patru frați au târâit picioarele când au trecut pragul mănăstirii,iar lăcașul de cult avea în scurt timp să se umple de copii.
Acum, Remus și Romulus au 19 ani. Au terminat liceul de construcții și îl ajută pe părinte la treburile de la mănăstire.
Micuța lor căsuță s-a făcut scrum în iarna anului trecut, iar tatăl li s-a prăpădit în spital la trei luni după incendiu.
Preotul Negrea le-a promis că le va ridica el casă pe locul fostei locuințe, făcută scrum, și le-a intabulat terenul. Soția sa, Iulia, le-a strâns toți banii din alocație de când au venit la mănăstire, iar după ce-au terminat liceul, le-a dat întreaga sumă pentru a reuși să-și vadă îndeplinit visul: o casă în care să locuiască toți cei patru frați.
„Visăm la o casă cu patru camere pentru toți patru. Am crescut împreună, părintele Mihai ne-a învățat să fim uniți și vrem să rămânem uniți”, zâmbește optimist Romulus.
Sebi, Bianca și Victorița
Sebi, unul dintre mezinii preotului Negrea, era aproape sălbatic când a ajuns la Podul Coșnei. Avea patru anișori atunci și avea tendința să lovească în cap persoanele care se aflau în preajma lui cu aproape orice prindea în mână.
„Nu dormea, plângea, era agitat, cu tot ce prindea spărgea capul, tendința de a sări pe geam, că asta făcea acasă, când părinții se băteau el sărea pe geam, maică-sa se prostitua”, povestește Iulia Negrea.
A trecut un an de atunci, iar Sebi e deja un alt copil.
„Au nevoie de foarte multă afecțiune. Când vin de la serviciu, se prinde de mâinile și picioarele mele, nici nu mă mai lasă să respir. Simte nevoie să fie luat în brațe, să dormi cu el, la prânz ne culcăm cu el să-l adormim, ne ia în brațe, ne cuprinde”, continuă soția preotului Negrea.
Sora lui Sebi, Bianca, e o minune de fetiță. „Îmi place la școală engleza, religia și sportul”, îmi explică micuța cu ochi verzi.
Marinică nu e interesat de musafiri. Nici de microfon și camera video. Se uită la desene animate și nimic nu pare să-i distragă atenția.
Victorița are 13 ani și e la mănăstire de aproape patru ani. Au lăsat-o cu o valiză în fața mănăstirii.
Se întâmpla chiar cu o zi înainte de a începe școala, iar Victorița avea mari probleme la învățătură. Acum e premiantă. Citește toată ziua și visează să se facă polițistă.
„Îmi place aici, este mult mai bine ca acasă”, îmi arată Victorița camera ei pe care o împarte cu alte două fete.
„Am vrut să-i trag una de să vină SMURD-ul să-l ia”
Deși nu e ușor deloc, iar numai cine nu știe cum se crește unul, nu 42 de copii, nu înțelege, părintele găsește resurse să le ofere toate condițiile copiilor aflați în grija sa.
Din cerșit, vorba lui.
Odată, își aminte părintele, i-a cerut unui om de afaceri aflat la o masă de protocol să-l ajute. Beat, afaceristul l-a scuipat: „Sincer să fiu, am vrut să-i trag una de să vină SMURD-ul să-l ia”
Însă i-a dat Dumnezeu minte, după cum singur mărturisește, și a avut o reacție genială: „Zic «bine, asta-i pentru mine, dar pentru copiii mei ce-mi dai?» Din amețeala în care era, s-a trezit brusc, a început să-i curgă lacrimile pe obraz, a mers în camera alăturată și mi-a adus 50 de milioane vechi. «Părinte, iartă-mă»”.
„Câteodată urci în pat și în patru labe și spui că nu mai poți să o iei de la capăt”
Soții Negrea muncesc de la primele ore ale dimineții până noaptea târziu pentru a le asigura copiilor lor tot ceea ce este necesar. Da, am spus bine. Copiii lor, pentru că nu fac nici o diferență.
„Mâncare, lecții, spălat, până noaptea la 11-12, nu există repaus nici măcar cinci minute. Sunt momente în care ești mulțumit că faci un duș, câteodată urci în pat și în patru labe și spui că nu mai poți să o iei de la capăt, dar o iei, copiii ăștia nu te lasă să nu o iei de la capăt”, își prezintă programul de zi cu zi Iulia Negrea.
Ea merge și cu copiiila școală, îi ia de la școală, și a preluat multe din atribuțiile soțului ei.
Părintele Negrea: „Mie îmi dă o listă cu ce are nevoie, iar eu trebuie să fac rost”.
Oameni cu suflet mare au aflat de mănăstirea de copii de la Coșna și periodic îi trimit părintelui alimente, haine, jucării, papucei…”Prietenii”, completează părintele.
Iar părintele are prieteni peste tot, chiar și în Italia, Austria și Germania, fundații și oameni cu suflet mare care îl mai ajută și care vin anual la mănăstire.
Și dacă se întâmplă să fie nevoie de adus ceva din străinătate, pentru copii, părintele Mihai nu stă prea mult pe gânduri și se urcă imediat la volan.
„Dacă vă arăt carnetele mașinilor cu care am circulat eu anul acesta, am 96.000 de klilometri făcuți singur la volan”, adaugă părintele.
„Orice am face noi, nu-i înlocuim pe mama și tata”
Au existat și momente dramatice în marea familie a părintelui de la Podu Coșnei. Unul dintre copii, Flori, s-a stins din viață la numai 9 ani, în urma unei boli cumplite: leucemie.
Micuța a ajuns la mănăstire la patru anișori, după ce a trăit o adevărată dramă. Mama ei l-a omorât pe unul dintre frățiori săi chiar sub ochii acesteia.
Dumnezeu a luat-o la el pe Flori.
În memoria ei, părintele și soția sa îi trimit lunar bani și pachete la pușcărie mamei lui Flori.
Ioan, Dorian și Marinică au ajuns acum un an la mănăstire, după ce mama lor și-a înjunghiat soțul și a fost acuzată de tentativă de omor. A trebuit să plece numaidecât în Italia. Asta știu copiii ei, de 6, 10 și 12 ani, care au ajuns în grija părintelui Mihai. Preotul Negrea îi trimite lunar bani femeii, „în Italia”, să poată vorbi cu copiii ei.
„Suferă foarte mult după mama lor, vorbesc în fiecare duminică. Ăsta mic, Marinică, o întreba duminică pe mama lui «câți bani ai strâns, putem să ne luăm o mașină când te întorci?»”, are lacrimi în ochi Iulia Negrea.
„Orice am face noi, nu-i înlocuim pe mama și tata -continuă soția preotului. Mama este unică, cum e ea, bețivă, rea. Inclusiv Flori, care a asistat la moartea fratelui ei, îmi povestea cum l-a omorât mama lor. Îmi povestea cum bea mama ei și era nervoasă și o trimitea la patru ani după vodcă și ea îi ascundea sticla. Povestea, dar nu o ura pe mama. Ea avea grijă de maică-sa. Doamna Iulia, mama nu are adidași, mama nu are papuci, nu are pijama”.
Trecut de 60 de ani, părintele Mihai suferă de mai multe boli și speră să-i dea Dumnezeu putere să-și vadă copiii mari, la casele lor, cu familiile lor.
Nu are nici barba albă, albă ca a lui Moș Crăciun, nici tenul, glumește el, dar zi de zi, le dăruiește copiilor săi… copilăria.
Premianții „Top 10 Suceveni”
Cea de-a doua ediție a Galei „Top 10 Suceveni”, desfășurată vineri, 13 decembrie, la Conacul Domnesc din Șcheia, în prezența a peste 500 de spectatori, a fost o seară dedicată unor oameni speciali, unor oameni care sunt un exemplu pentru noi toți. Mulți dintre ei, necunoscuți pentru majoritatea celor care citesc aceste rânduri.
O tânără nevăzătoare, Magdalena Iurescu, care a absolvit două facultăți ca șefă de promoție, un fotbalist sucevean, Lucian Goian, care, din Beijing – China, a inițiat o campanie de întrajutorare pe Facebook, vânzând la licitație tricouri ale unor cunoscuți jucători de fotbal și donând banii părinților unui copil grav bolnav din Suceava, un preot din Fălticeni, Liviu Mihăilă, care duce tot orașul la teatru, o tânără, tot din Fălticeni, Iustina Crăciun, care a reușit o performanță unică, obținând două medalii de aur la ediția din acest an a Olimpiadei Internaționale de Astronomie și Astrofizică, o fundație care le-a dat o nouă viață multora dintre tinerii care și-au petrecut copilăria în „orfelinatul groazei” din Siret, un judecător, Marcel Nechita, care din salariul lui donează până la 2.000 de lei lunar unor copii pentru a putea să meargă la școală, un preot, Mihai Negrea, care și-a transformat mănăstirea într-o mare casă de copii, o echipă de rugby (juniori I) din Gura Humorului, care a reușit să câștige campionatul național, comunitatea din Cornu Luncii, în frunte cu primarul, Gheorghe Fron, care a arătat că omenia poate fi mai presus de orice nenorocire și, în mai puțin de două luni, ajutat de zeci de voluntari, a construit case pentru 11 suflete, dintre care șapte copii, ale căror locuințe au fost mistuite de flăcări, și, nu în cele din urmă, un sucevean, Toader Ignătescu, care și-a pus la dispoziție casa și terenul pentru organizarea unei tabere de creație a meșterilor populari și una de artă naivă.
Monitorul de Suceava vă prezintă zilnic cel puțin una dintre poveștile sucevenilor din „Top 10”.
Gala „Top 10 Suceveni” :Website | Facebook | Google+ | Twitter | Pinterest | Vimeo
