„Mami, de ce nu pot și eu să alerg ?“

„De ce nu pot să alerg și eu ca alți copii ?“. „De ce nu merg și eu la școală ?“. „De ce, mami, nu pot și eu să mă dau în leagăn ?“… Sunt întrebările Melaniei, o fetiță de șapte ani, din Ciorăști, județul Vrancea, puse tot mai des nefericitei sale mame.
Suferă de parapareză spastică și, pentru că este o fetiță normală din celelalte puncte de vedere, de ceva vreme a început să realizeze că duce o viață diferită de alți copii de seama sa. Părinții ei au făcut, timp de cinci ani, eforturi supraomenești astfel încât copila să se dezvolte cât de cât normal. Și-au dat și ultimul leu pe recuperări făcute pe la tot felul de clinici din țară, pentru că în Vrancea așa ceva nu există.
Astfel, membrele Melaniei n-au înțepenit. Și fetița a reușit să depășească imposibilul: să stea pe picioare și să facă câțiva pași. A obținut programare pentru transplant de celule stem la Clinica din Beijing, China și acum, tot viitorul său depinde de strângerea sumei necesare: 25 mii euro. Donațiile se pot face fie direct Marianei Marin, mama Melaniei (tel. 0724.145.566) fie în conturile deschise de aceasta la Banc Post : RO62RNCB0096067629630002 (euro) și RO89RNCB0096067629630001 (RON).
„Am fost cu Melania la recuperare la Spitalul «Marie Curie», Budimex din București, la Spitalul «1 Mai» din Oradea, apoi la Centrul de recuperare neuromotorie «Poiana Ocniței« din Dîmbovița și în alt centru în Covasna. În 2004 i s-au făcut și operații la tendoane. Anul trecut, în septembrie, i-am făcut rezonanță magnetică cerebrală și am trimis documentația toată la Clinica din Beijing China. Am primit răspuns favorabil, suntem așteptate acolo pe 25 noiembrie a.c. dar trebuie să plătim 25 de mii de euro. Am văzut un copil care s-a întors de acolo pe picioarele lui, și înainte nici nu putea sta în fund… Vă rog să mă ajutați, este singura noastră speranță de a o vedea pe Melania pe picioarele ei. Și este tot ce ne dorim… Pentru asta am luptat până acum. Pentru asta trăim…“, a spus Mariana.
Fabrica de ulei la care lucra soțul ei s-a închis. Iar singurii bani ce le intră acum în casă sunt leafa ei de însoțitor și alocația dublă a fetiței, motiv pentru care, de anul trecut, nu au mai putut merge nici măcar la tratamentul de recuperare. Marianei i se rupe inima cînd copila ei o întreabă de ce nu o duce la școală. De când a crescut, a început să realizeze că alți copii pot face lucruri de care ea nu este capabilă. Și nu înțelege de ce. Și atunci își întreabă părinții… În cuvinte simple, ea își cere de fapt, dreptul la o existență normală. Ceea ce dorește și poate însă cu mintea și sufletul, nu poate cu trupul. Pentru acest lucru, Melania are nevoie de ajutorul nostru.
Sănătatea sa costă 25 de mii de euro. E mult ? E puțin ? Am putea aprecia vreodată contravaloarea în bani a sănătății propriului nostru copil ? Donațiile făcute de semeni este singura șansă de vindecare a acestui copil…